Viața Școlii - Blog

 Cod ECLI ECLI:RO:TBGRJ:2024:048.000124

Cod operator 2442/2443

Dosar nr. 1172/95/2023

R O M Â N I A

TRIBUNALUL GORJ

SECŢIA I CIVILĂ

Sentinţa nr. 124/2024

Şedinţa nepublică din data de 09 Mai 2024

Completul compus din:

PREŞEDINTE Daniela BOLOVAN

Grefier Ludmila Maria BĂLĂŞOIU

 

Pe rol fiind pronunțarea asupra dezbaterilor ce au avut loc în şedinţa nepublică din data de 04.04.2024 privind judecarea cererii de chemare în judecată formulată de către reclamanta Popescu Luminiţa Georgeta, în contradictoriu cu pârâtul Gorun Adrian, având ca obiect pretenţii.

Procedura completă în ziua dezbaterilor.

Mersul dezbaterilor şi susţinerile părţilor au fost consemnate în încheierea de şedinţă din data de 04.04.2024, când instanţa, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunţarea hotărârii la data de 18.04.2024 când, având nevoie de timp pentru deliberare a amânat pronunţarea hotărârii la data de 09.05.2024 .

 

                                           TRIBUNALUL

Asupra cauzei de faţă:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, la data de 14.09.2022, sub nr. 13170/318/2022, reclamanta Popescu Luminiţa Georgeta, în contradictoriu cu pârâtul Gorun Adrian, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 100000 euro reprezentând daune morale şi la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii de chemare în judecată, în esenţă, reclamanta a arătat că este rector al Universităţii Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu, iar începând cu data de

01.09.2022, a primit pe telefonul personal, prin intermediul aplicaţiei WhatsApp un link,

care a direcţionat-o către o pagină de internet, un blog ce-i aparține pârâtului, în care apăreau mai multe articole defăimătoare la adresa sa, iar, în zilele următoare, a fost abordată şi întrebată de către diverse persoane, dacă are cunoştinţă despre acel blog. Astfel, a arătat reclamanta că la data de 30.08.2022, pe blogul „Viaţa şcolii”, având drept adresă de corespondenţă în mediul online adresa „www.adriangorun.com”, au apărut mai multe articole publicate de pârât care o vizează în care proferează insulte, jigniri și defăimări la adresa acesteia, exemplificând următoarele articole:

-articolul intitulat ,,Rectorul căprar", în care proferează insulte şi jigniri şi defăimări

la adresa reclamantei, asa cum de altfel rezulta chiar din litlul articolului şi unde, pe langa trimiteri la aspectul reclamantei fizic, (exemplificând:"...aceste tocuri înfipte în gatul putregăit al rectorului căprar reprezintă imaginea decadentei...”), pârâtul caracterizând-o ca fiind „groparul fără leac al universităţii...", ,,...venirea ei coincide cu venirea DEZASTRULUI...'', etc.. În acelaşi articol pârâtul a făcut trimitere la un articol publicat de un alt coleg într-o altă publicaţie, articol institulat proasta clasei, pe care, dealtfel l-a şi postat, arătând că reclamanta este personajul despre care este vorba în articol, fiind vorba de articolul intitulat „Proasta clasei", fiind o preluare din a articolului cu acelaşi titlu publicat în revista ,,Lumea Gorjenească" de către Chiriţescu Dorel Dumitru în luna octombrie 2012.

1

 

-articolul intitulat „De ce a dispărut Fundaţia UCB şi - mai ales - de ce rectorul

căprar iniţiază cruciada împotriva culturii'', în care din nou pârâtul i-a adus jigniri, insulte şi defăimări, din nou cu trimiteri la aspectul fizic şi nu numai, prezentând-o, în acelaşi timp şi o persoană de o moralitate îndoielnică, exemplificând: "Ascunzându-şi micimea fizică prin implantarea tocurilor producătoare de ecouri sinistre pe holurile largi ale U.C.B., rectoriţa căprar nu-şi poate ascunde micimea intelectului, incapacitatea predictibilităţii, lipsa circumvolutiunilor... Ea „munceşte", nu gândeşte. Pentru ea, U.C.B. este sursa şi vehiculul carc-i îndestulează poftele femeii „nesătule", însetată de putere. Rectoriţa căprar PLG este o parvenită (parvenită-în sensul că acest ,,par" echivalează cu „prin", respectiv, venirea ei, în diverse funcţii, prin căţărarea pe statutul unui bărbat), o firavă expresie a democraţiei originale de tip iliescian. Un coleg de-al ei, de pe vremea când erau prodecani, sub comanda decanului O.O. o numea „Japiţa"". De altfel, tot articolul publicat de pârâtul Adrian Gorun este o defăimare a reclamantei, şi pe alocuri, la adresa colegilor reclamantei.

-articolul intitulat „Proasta clasei", din conţinutul căruia rezulta în mod evident că o

vizează pe reclamantă fiind o preluare a articolului cu acelaşi titlu publicat în revista

„Lumea Gorjenească"'de către Chiriţescu Dorel Dumitru, în luna octombrie 2012.

A mai arătat că, la data de 02.09.2022, pârâtul a publicat articolul intitulat „De la

silicoane la nonvaloare”, la data de 08.09.2022, a publicat articolul „Cercetarea ştiinţifică universitară între şarlatanie şi consumatoare de resurse publice”, prin care din nou pârâtul a insultat-o, aspect care rezultă fără echivoc din textul exemplificat: ,, Şi nu mai trebuie să se întrebe Cîmpeanu şi gaşca lui de rectori ilegitimi (instalaţi prin fraudarea legii, pentru cel de- al treilea mandat) sau reclamagii la adresa propriei universităţi, precum această făptură cu nume comun- POPESCU- o sfertodoctă căţărată în fruntea unei universităţi pe care a căpuşat-o ani la rând, de ce cercetarea universitară de la noi se menţine în coada clasamentelor internaţionale! (Va urma)'', iar, în data de 12.09.2022, pârâtul a publicat articolul „Baladă Populară” şi articolul „Alarmă” în care, din nou, a fost denigrată şi defăimată, fiind prezentată drept ,,Rectoriţa căprar, care ,, scormoneşte cu botu-i ţâfnos atât de adânc încât tot ce-i stăruie prin nările învolburate...”. Mai mult, reclamanta a precizat că din acest articol rezultă că unul dintre angajaţii universităţii (asistent de cercetare Făinişi Radu Andrei), doctorand al lui Adrian Gorun, a distribuit angajaţilor universităţii prin intermediul aplicaţiei whatsapp postările de pe blogul lui Adrian Gorun. Reclamanta a solicitat instanţei să observe că, pârâtul duce efectiv o campanie de denigrare a reclamantei în mediul online, în mod cert această acţiune a pârâtului având consecinţe dăunătoare asupra reclamantei, aducându-i atingere atâl onoarei, prestigiului, cinstei, demnităţii, probităţii profesionale, dar şi morale, precum şi reputaţiei reclamantei, conducând în mod inerent la restrângerea posibilităţilor sale de a-şi duce viaţa în mod normal, încălcându-i, aşadar, dreptul său de a duce o existenţă liniştită, decentă.

Astfel, reclamanta a arătat că este rector al Universităţii „Constantin Brâncuşi” din Tg-Jiu, având o activitate didactică de 29 de ani în cadrul univcrsilăţii. Aşa cum rezultă şi din CV-ul său, pe care l-a ataşat prezentei, in anul 1993 a fost angajată prin concurs pe funcţia de preparator universitar, promovând toate concursurile pentru obţinerea gradelor didactice, astfel că, începând cu anul 2006 a ocupat funcţia de profesor universitar. În anul

2000 şi-a susţinut teza de doctorat, obţinând titlul ştiinţific de doctor inginer, iar în anul 2016, în urma susţinerii tezei de abilitare, a obţinut atestatul de abilitare şi calitatea de

conducător de doctorat în Inginerie energetică la Universitatea Politehnica din Bucureşti. Începând cu anul 2014 este membru în Comisia de Inginerie energetică a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare, desemnarea sa făcându-se în urma unui proces riguros de selecţie la nivel naţional, pe baza rezultatelor profesionale.

În ceea ce priveşte funcţiile deţinute în această universitate, reclamanta a arătat că în perioada 2004-2006 a ocupat funcţia de prodecan al Facultăţii de Inginerie, în perioada

2006-2014 a ocupat funcţia de decan al aceleiaşi facultăţi. Începând cu anul 2014 a ocupat

2

 

 

 

 

funcţia de rector al Universităţii, din care a fost destituită de Senatul universitar condus de Adrian Gorun, în anul 2017. Prin hotărâre judecătorească definitivă (Sentinţa civila nr.

3 1

527/2020 din 04.08.2020, definitivă prin Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti nr. 535/2021 din 15.07.2021) instanţa a stabilit că demiterea reclamantei din funcţia de rector

a fost nelegală şi abuzivă şi a dispus reîncadrarea sa în funcţia de rector, astfel că începând cu luna iunie 2022 a revenit pe funcţia de rector, deţinută anterior.

De-a lungul carierei sale profesionale, a abordat diverse teme de cercetare una dintre acestea fiind şi aceea de a valorifica deşeurile industriale, în special cenuşa de termocentrală, în alte industrii cum ar fi şi industria materialelor de construcţii. A participat cu articole şi lucrări la diverse conferinţe ştiinţifice naţionale şi internaţionale, toate aceste activităţi fiind desfăşurate în legătură cu activitatea reclamantei didactică şi de cercetare şi contribuind, pe lângă atragerea de fonduri suplimentare de către Universitatea Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu, la consolidarea renumelui acestei instituţii de învăţământ superior. Mai mult, cu trimitere la unul din proiectele de cercetare (New building materials by eco-sustainable recycling of industrial wastes, competiţia de proiecte LIFE+ Environment Policy and Governance 2010, LIFE10/ENV/RO/729, valoare 984.467 EUR, perioada de implementare: septembrie 2011-31 decembrie 2014) pe care reclamanta le-a implementat în universitate, despre care pârâtul a postat pe bloc o imagine însoţită de un comentariu în măsură să arunce în derizoriu munca întregii echipe („Rezultatul fabulos al proiectului de peste 7 milion de euro, finanţat din fonduri europene, realizat de P.L.G"'), reclamanta a arătat că acest proiect de cercetare a adus universităţii, ca rezultate peste 30 de articole ştiinţifice publicate în reviste foarte bine cotate şi, de asemenea, a generat şi rezultate, reclamanta enumerând o serie de brevete de invenţie şi premii internaţionale ale sale, a invocat reclamanta disp. art. 1357, 1391, 1349 şi 253 Cod civil şi a arătat că, prin acţiunile sale cu intenţie, în formă continuată, cu referire la aspectul său fizic, pârâtul i-a provocat disconfort psihic, suferinţe morale şi i-a lezat personalitatea. Or, în contextul în care pârâtul, prin publicarea articolelor defăimătoare şi a utilizării în mod constant a sintagmei „Rectorul căprar", duce " în derizoriu întreaga activitate a reclamantei, prin însăşi titlurile denigratoare, prin conţinutul defăimător al acestor articole, este evidenta lezarea atât a probităţii reclamantei profesionale, cât şi a onoarei şi demnităţii reclamantei. Reclamanta a precizat că după apariţia acestor articole, a fost abordată de diverse cunoştinţe atât în interiorul, cât şi în afara universităţii, care, într-o manieră mai mult sau mat puţin subtilă, ori aluzivă, au încercat să afle substratul manifestărilor pseudoliterare ale pârâtului, în registrul obişnuit al publicaţiilor de cancan, lucruri care au dezamăgit-o şi au şi marcat-o, constatând frivolitate intelectuală acolo unde nu se aştepta. A mai relatat faptul că a observat, de asemenea, schimbări de atitudine ale unor colegi faţă de reclamantă, ba mai mult, în data de 05.09.2022, la intrarea în sediul Rectoratului, a auzit studenţii făcând glume şi vorbind despre aceste articole. Totodată, pârâtul, prin publicaţiile sale, a făcut aluzii la o parte a membrilor familiei sale, făcând remarci şi la adresa soţului său, în prezent decedat. Conform Codului civil, răspunderea delictuală este reglementată de art. 1349, care stipulează la alineatul (1) că ,,Orice persoana are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sau obiceiul locului le impune şi să nu aducă atingere, prin acţiunile ori inacţiunile sale, drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane”, iar alin. (2) al aceluiaşi articol prevede că "Cel care având discernământ, încalcă această îndatorire răspunde de toate prejudiciile cauzate, fiind obligat să le repare integral". Totodată, din economia dispoziţiilor art. 1357 Cod civil rezultă că cel care cauzează altuia un prejudiciu prinţr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare, autorul prejudiciului urmând a răspunde chiar şi pentru cea mai uşoară culpă.

Mai mult, din coroborarea art. 1391 cu art. 253 Cod civil, rezultă că este reglementată posibilitatea reparării patrimoniale chiar şi a prejudiciului nepatrimonial, cât

3

 

 

 

 

şi mijloacele de apărare a drepturilor nepatrimoniale la care o persoană poate recurge, dauna fiind consecinţa oricărei atingeri ilegitime a „drepturilor sau intereselor legitime ale altor persoane" (art. 1349 alin. 1 cod civil.) În consecinţă, acţiunea pârâtului care, în spaţiul public (mediul virtual fiind asimilat spaţiului public), cu intenţie, a publicat o serie de articole defăimătoare şi denigratoare la adresa reclamantei, i-a creeat o stare de disconfort psihic, sub forma unei suferinţe morale, prin lezarea unor drepturi fundamentale, ale personalităţii, cu atât mai mult cu cât acţiunea acestuia îmbracă forma unei adevărate campanii de denigrare la adresa sa, într-o formă continuată. Totodată, reclamanta a arătat că trimiterile acestuia la aspectul fizic al reclamantei, dezagreabil, au condus, de asemenea, la accentuarea stării de disconfort psihic, depăşind măsura a ceea ce este normal suportabil, în contextul în care sunt o persoană de sex feminin, fiind reprezentant legal al unei instituţii de învăţământ superior şi fiind mamă. Pe de altă parte, caracterul ilicit al suferinţelor psihice ce i-au fost cauzate, prin acţiunea pârâtului de publicare a acestei serii de articole, rezidă din încălcarea unei interdicţii de a vătăma sau de a înlătura starea de bine pe care o avea anterior apariţiei acestor publicaţii, de confort fizic şi psihic specific oricărei persoane normale. Or, drepturile personalităţii, fiind drepturi absolute, orice atingere care le-ar fi adusă este prohibită şi, ca urmare ilicită (în denumirea marginală a articolului 58, alineatul (l) al acestui articol se prevede că:" orice persoana fizica are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane, cum sunt viata, sănătatea, integritatea fizica si psihica, demnitatea, intimitatea vieţii private, libertatea de conştiinţă, creaţia ştiinţifică, artistică, literară sau tehnică").

În ceea ce priveşte acţiunea ilicită a pârâtului, reclamanta a apreciat că acesta avea obligaţia general valabilă de a avea o conduită pozitivă, în sensul de a se abţine de la publicarea acestor articole defăimătoare, acţiunea acestuia având în consecinţă, un caracter ilicit.

Aşa cum a expus anterior, reclamanta a învederat că, între acţiunea pârâtului de a publica în mediul oniine, cu intenţie, cu scopul de a o denigra, articolele la care a făcut referire, cu consecinţa producerii unui disconfort psihic greu de suportat în ceea ce o priveşte, există un raport de cauzalitate, ceeea ce o îndreptăţeşte să solicite obligarea acestuia la reparaţie, sub forma obligării sale la plata daunelor morale către reclamantă. Mai mult decât atât, obligaţia generală de a nu aduce atingere drepturilor şi intereselor legitime ale celorlalţi este o obligaţie de rezultat, fiind evident că atunci când se săvârşeşte o astfel de faptă, vinovăţia există, în lipsa unor cauze exoneratoare, legătura de cauzalitate dintru fapta ilicită şi prejudiciul moral rezultând expres din însăşi săvârşirea faptei.

Aşadar, orice eventuală susţinere a acestuia, în sensul ca respectivele articole ar putea reprezenta un pamflet, sau, mai mult decât atât, că nu au fost publicate cu aceasta intenţie, nu-l pot exonera pe acesta de răspundere.

În drept, cererea de chemare în judecată a fost întemeiată pe disp. art. 253, 1349,

1

357 şi 1391 Cod civil. În probaţiune, reclamanta a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, proba cu

interogatoriul pârâtului şi proba testimonială. În dovedirea cererii de chemare în judecată, reclamanta a depus la dosar: curriculum vitae, listă lucrări, diplome, publicaţii de pe blogul „Viaţa şcolii” (filele 13-

1

40).

Cererea a fost timbrată cu suma de 100 lei(chitanţă fila 12). Prin registratura instanţei, la data de 20.10.2023, pârâtul a înaintat la dosar întâmpinare (filele 148-153) şi cerere reconvenţională (filele 154-161). Prin întâmpinare, pârâtul a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgu Jiu şi a solicitat declinarea competenţei de soluţionare a cauzei la Tribunalul Gorj,

4

 

 

 

 

având în vedre că reclamanta a solicitat daune în valoare de 100000 euro, iar, echivalentul în lei a acestei sume, este de 500000 lei, sumă ce depăşeşte cu mult obiectul de competenţă al judecătoriei, care este stabilit de art. 94 alin.1 lit.k ca fiind până la 200.000 lei inclusiv, precum şi excepţia inadmisibilităţii cererii de chemare în judecată, având în vedere că cererea este formulată de rectorul Universităţii Constantin Brâncuşi, iar rectorul, fiind o instituţie reglementată prin legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, iar această instituţie nu poate solicita daune morale. Rectorul nu este o persoană ci, este un organ de conducere unipersonal care exercită funcţia executivă într-o universitate. A mai arătat faptul că acest aspect rezultă de la identificarea reclamantului, dată de însuși reclamantul, cel care are obligația să stabilească cadrul procesual „Popescu Luminița Georgeta – RECTOR al Universității Constantin Brâncuși din Târgu Jiu, cu SEDIUL în municipiul Târgu Jiu, str. Tineretului, nr. 4, et. 3, județul Gorj, cod fiscal nr.

4

597441, în calitate de reclamantă, chem în judecată pe.... ”

Cu privire la fondul cauzei, pârâtul a solicitat respingerea cererii de chemare în

judecată ca neîntemeiată, având în vedere că nu i-a adus atingere demnităţii şi onoarei reclamantei, ci doar a uzat de dreptul la liberă exprimare şi şi-a exprimat opinia pe care o are cu privire la modalitatea în care se exercită actul de conducere la Universitatea Constantin Brâncuşi, de când reclamanta a preluat funcția de rector, faptele fiind de notorietate. A susţinut pârâtul că opinia sa este una avizată, întrucât, în perioada 2006-2022, a exercitat succesiv funcții de conducere în cadrul Universității Constantin Brâncuși din Târgu Jiu și anume funcția de Rector al Universității, respectiv funcția de Președinte al Senatului Universității.Mai mult decât atât, este profesor universitar doctor și conducător de doctorat în domeniile Sociologie și Științe ale educației. A invocat pârâtul disp. art. art. 30, de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și de art. 11 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene. Pârâtul a mai susţinut că modalitatea de exprimare a sa fiind una satiră, metaforică, o licență literară, acest aspect rezultând din ansamblul exprimărilor pe care le are, precum și raportându-se la nivelul profesional-intelectual, având în vedere şi faptul că a ajuns la cel mai înalt nivel în ierarhia gradelor universitare și anume având calitatea de conducător de doctorat. Referitor la învinuirile ce i se aduc, pârâtul Gorun Adrian a învedrat faptul că toate acuzaţiile sunt nefondate precizând că nu a făcut nicio referire la soţul reclamantei decedat, epitetele ( cu valoare adjectivală ataşate subsantivului ,, rector”, vizau conduita reclamantei, faptele săvârşite de aceasta fiind de notorietate, aceste fapte calificând-o drept ,, rector căprar”(articolul respectiv postat pe blog explică termenul, sinonim gradului de caporal în armată), procedeele folosite de către reclamanta ce conduce U.C.B. fiind similare cu cele folosite de caporali în raport de subordonaţi, fiind un grad în Armata Română stipulat în legislaţia cu specific militar termenul nu este ruşinos sau jignitor, chiar dacă este arhaic (caporal-căprar).

Pârâtul a învederat faptul că nu a făcut trimitere la aspectul fizic al reclamantei, ci la procedeele acesteia prin care îşi ascunde talia, folosind tonuri zgomotoase prin care îşi anunţă prezenţa, cultivând spaima printre angajaţi.

Expresia ,, ...aceste tocuri înfipte în gâtul putregăit al rectorului căprar reprezintă imaginea decadenţei...” ilustrează: o figură de stil (de genul celor folosite de Tudor Arghezi în poezia ,, Coana mare”) spre a ilustra dorinţa viscerală a reclamantei de a-şi exercita în mod abuziv prerogativele funcţiei; ,, gâtul putregăit” nu vizează un defect fizic, ci exact imaginea decadenţei, a ,, putregaiului moral”, în care se complace reclamanta. De asemenea, pârâtul a învederat faptul că, a făcut trimitere nu la aspectul fizic al reclamantei, ci la marile carenţe morale ale acesteia; ,,groparul fără leac al universităţii”, prin aceasta înţelegând că numirea ei în funcţie coincide cu venirea Dezastrului (probe: management defectuos din mandatul anterior, distrugerea programelor umaniste, transferul

5

 

 

 

 

de resurse de la cercetare la proiectele personale, slăbirea calităţii resursei umane în U.C.B.).

Pârâtul a precizat că expresia ,, proasta clasei” nu îi aparţine, dar reclamanta i-a comunicat, în sensul apariţiei că, articolul o viza (pârâtul a solicitat audierea ca martor a domnului prof. univ. dr. Dorel-Dumitru Chiriţescu, semnatarul articolului respectiv). Referitor la expresia ,, Micimea fizică”, pârâtul a precizat că nu este un defect- aluzia vizează conduita reclamantei megalomană ( pe semne ei îi este jenă pentru că este prea scundă, apelând la procedee prin care încearcă să pară ceea ce nu este). Expresia ,, Micimea intelectului”, pârâtul a relatat că este o afirmaţie care se probează prin dovezile pe care le va depune la dosar. În ceea ce priveşte expresia ,, lipsa circumvoluţiunilor” este dovedită de incapacitatea de predictibilitate, termenul ,, japiţă” era folosit în trecut de către un coleg cu funcţia de prodecan al reclamantei, în perioada când relaţiile dintre aceştia erau grav deteriorate, chiar reclamanta i s-a plâns. Pârâtul referitor la expresia ,,Balada populară" (genul satiră) a învederat că este expresia unui spirit ce s-a conturat în straturile conştiinţei colective a comunităţii academice, ilustrând caracterul reclamantei Popescu Luminiţa-Georgeta, fiind de notorietate conduitele ei, presa ilustrându-le de-a lungul timpului. În plus, pârâtul a susţinut că nu înţelege prin ce i se aduc atingeri reputaţiei reclamantei din moment ce nu aduce concretizări, "genul satiră" ataşat caracterului popular al baladei respective fiind edificator în acest sens.

Or, din moment ce reclamanta nu a precizat exact faptele prin care pârâtul atentează la reputaţia ei, a solicitat instanţa de judecată să-i ceară lămuriri, spre a veni în calitate de "pârât" cu probe indubitabile. Referitor la articolul "ALARMA" – pârâtul a învederat că reprezintă semnalul care ilustrează aceleaşi procedee folosite de către reclamanta Popescu Luminiţa-Georgeta - dovada fiind multiplele reclamaţii ticluite, unele asumate prin semnătura, altele puse sub anonimat sau consemnând sub nume inventate cele reclamate (depunem dovezi), conduita ei fiind specifică fiinţelor căutătoare prin

"resturi", cu scopul vădit de a face rău tuturor opozanţilor.

In privinţa "atingerii onoarei, prestigiului, cinstei, demnităţii, probităţii profesionale, dar şi morale", precum şi a "reputaţiei reclamantei", pârâtul a învederat că depune la dosar probe indubitabile, care ilustrează conduita îndoielnică, anetică şi mereu contestată de opinia publică, aspecte de notorietate, reflectate anterior în presă.

Pârâtul a precizat că nu el îi pune la îndoială activitatea profesională, ci opinia publică, fiind de notorietate susţinerea unor bărbaţi (inclusiv a pârâtului) pentru promovarea reclamantei Popescu Luminiţa-Georgeta în funcţii de conducere (din prodecan în rector), propunerea pârâtului, în calitate de preşedinte de Senat către Secretarul de stat Mihnea Costoiu de a fi cooptată în CN.A.T.D.C.U. (membru în comisia de specialitate), susţinerea publică pentru a ocupa funcţia de rector U.C.B.. Pârâtul a precizat că activitatea didactică şi de cercetare ştiinţifică a reclamanteifiind pusă sub semnul întrebării, respectiv proiectul la care face referire și care a fost finanțat cu 1 milion Euro nu îi aparține reclamantei, ci unei echipe, iar rezultatul materializat fiind acel ”zid” construit din cărămidă provenită din materiale radioactive (a fost semnalat anterior acest aspect în diverse publicații), așa cum rezultă din probele depuse la dosar. Pârâtul a arătat că roagă instanţa de judecată să solicite reclamantei să demonstreze în ce măsură U.C.B. a beneficiat financiar de această ”realizare științifică”, insistându-se pe sumele încasate din punerea în circuitul civil a acestor ”materiale de construcție” radioactive, să depună documentele, care ilustrează contribuția U.C.B. cu titlu de cofinanțare a acestui proiect, penalitățile percepute, restanțele bănești achitate la multiplele somații ale organelor de specialitate.

Pârâtul a mai precizat faptul că reclamanta este menționată pe platforma www. Plagiate.ro ca fiind considerată plagiatoare, fiind vorba de decizia de indexare a faptei de

6

 

 

 

 

plagiat, la poziția 00097 din 06.04.2014 și pentru admitere la publicare în volum tipărit, pe care o depune la dosarul cauzei, aceasta a fost sancționată de conducerea U.C.B. pentru neîndeplinirea sarcinilor didactice. De asemenea, a arătat că a fost învinuită de plagierea tezei de abilitare, fiind documente existente la nivelul Comisiei de Etică atât din cadrul U.C.B. , cât și din cadrul Universității Politehnica din București, iar C.V.-ul reclamantei Popescu Luminița-Georgeta fiind în cea mai mare parte artificial, a se urmări inclusiv coautorii.

În probaţiune, pârâtul a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri.

Prin cererea reconvenţională, pârâtul-reclamant Gorun Adrian a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligată reclamanta-pârâtă la plata sumei de 500005 lei reprezentând daune morale, să fie obligată să-i restituie bunurile personale pe care le-a pus sub sechestru şi să fie obligată la plata cheltuielilor de judecată. În motivarea cererii reconvenţionale, pârâtul-reclamant a arătat, în esenţă, că reclamanta-pârâtă i-a adus grave prejudicii de imagine atât lui, cât şi soţiei sale, Gorun Elena Gabriela şi fiului său, Gorun Tiberiu-Horaţiu, prin transmiterea, în mod repetat, a unor reclamaţii cu un pronunţat caracter calomniator, care au fost citite, analizate, verificate şi soluţionate de către un număr semnificativ de persoane, precum şi prin hărţuirea soţiei la locul de muncă. Pârâtul-reclamant a mai arătat că reclamanta-pârâtă, pentru unele dintre reclamaţii și-a asumat calitatea de semnatar, iar pentru altele a instigat pe alții să le semneze cu nume fictive sau le-a trimis anonimizat, toate au fost transmise către diferite instituții ale statului de către pârâtă, chiar și cele anonimizate și cele semnate în nume fals, indicându-se chiar și adrese inexistente, procedee care au provocat pârâtului-reclamant un stres continuu, expunându-i în mod negativ imaginea, atât în fața colegilor din Ministerul Educației, cât și a universitarilor din țară, dar mai ales, a corpului profesoral din Universitatea Constantin Brâncuși din Târgu Jiu, reprezentând un prejudiciu uriaș adus demnității sale umane și profesionale, generând o stare de spirit ostilă, de neîncredere și dezapreciere a muncii acestuia atât ca persoană învestită cu funcții publice de conducere, cât și ca profesor universitar. Mai mult, urmare a reclamațiilor ticluite de pârâta-reclamantă și pe care le-a făcut publice, multe fiind făcute în calitatea de rector pe care o avea, imputând pârâtului - reclamant public nereguli care nu s-au adeverit, iar cele reținute de organele de control vizau activitatea în calitatea de rector a pârâtei, precum și a echipei sale manageriale, Universitatea Constantin Brâncuși din Târgu Jiu a intrat într-un proces de monitorizare pe o perioadă de 18 luni, perioadă de monitorizare, în care pârâta-reclamantă a instigat comunitatea academică împotriva pârâtului-reclamant, acuzându-l în public, în mod repetat, că ministerul a dispus monitorizarea instituției din vina exclusivă a acestuia, pârâta-reclamantă solicitând și obținând calitatea procesuală de intervenient de partea ministerului și împotriva Universității Constantin Brâncuși din Târgu Jiu, instituție în care este angajată, fapte pentru care există documente atât în arhiva Senatului Universității, cât și în arhiva rectoratului.

Referitor la expunerea publică a personalității pârâtului-reclamant, defăimându-l în spațiul academic național și internațional, prin procedee legale privind dreptul de autor/coautor, acesta a precizat că, în baza imperativelor cercetării interdisciplinare și pluridisciplinare în universitate s-au inițiat serii de acțiuni privitoare la creșterea vizibilității instituției din perspectivele rezultatelor cercetării, constituindu-se echipe interdisciplinare pentru realizarea cercetării pe domenii mai largi, fapt pentru care a participat într-o echipă alături de pârâta reclamantă şi de alţi colegi, pârâtul-reclamant asigurând suport teoretic și științific pentru domeniile în care are competență şi acceptând a fi coautor la câteva articole care exprimau rezultatele cercetării interdisciplinare. Astfel, după publicare, diverși specialiști în științe inginerești au constatat că partea din articole de care era responsabilă pârâta, reprezintă plagiat, site-urile de profil

7

 

 

 

 

specializate în furtul intelectual, consemnând că toți coautorii sunt plagiatori întrucât conținuturile acestora nu identificau cu precizie contribuția individuală, plagiatul aparținător pârâtei, fiind apreciat drept plagiat al tuturor coautorilor.

Pârâtul-reclamant a precizat că i-a cerut în discuții particulare pârâtei-reclamante, să retracteze împreună, așa cum prevede legea privind dreptul de autor, aceste articole deja denigrate public, izbindu-se de refuzul acesteia, urmare a refuzului acesteia şi rezumându- se prevederilor legale a hotărât retractarea acestor articole din CV-ul personal a acestor articole, excluzându-le din lucrările de cercetare științifică, care i-au creat prejudiciu profesional în raport cu colegii, cerând în același timp pârâtei să procedeze la fel. Pârâtul-reclamant a mai precizat că pârâta reclamantă, refuzând comportamentul prescris de normele juridice privind dreptul de autor și menținând în spațiul public patru articole dovedite în parte a fi plagiate, articole care printre coautori aveau și pe pârâtul - reclamant, chiar și în condițiile în care, în mod clar a radiat aceste articole din CV, pârâta l- a expus vreme îndelungată și încă expunându-l oprobiului public național și internațional, afectându-i astfel grav reputația și prestigiul profesional, fiind şi în prezent nominalizat alături de autoarea plagiatului şi astfel fiind catalogat plagiator la fel ca şi pârâta- reclamantă. A considerat pârâtul -reclamant că refuzul expres al pârâtei coautoare, de a-și retracta articolele indicate cu exactitate drept plagiate, exprimă intenția vădită a reclamantei de a-i prejudicia prestigiul profesional și moral, astfel că prin ştirbirea imaginii şi prestigiului profesional al pârâtului-reclamant prin manipulări repetate fiind vădită intenţia pârâtei de a defăima pârâtul -reclamant, mai ales că a acționat în instanță autorii acestor „contrafaceri” de imagine și al colportării unor zvonuri înjositoare, însă pârâta a refuzat să fie parte în aceste procese, întreținând starea de spirit creată în UCB, prin asemenea acțiuni care validează fapte neconforme cu realitatea.

A menţionat pârâtul -reclamant că la data de 15.06.2022, a fost umilit de reclamanta

-pârâtă în fața Senatului universității și a invitaților, aducându-i grave prejudicii de imagine

și contestându-i calitățile profesionale și relevanța acestuia în viața științifică, aducându-i jigniri spre a-l decredibiliza pe pârâtul -reclamant, împiedicând desfășurarea ședinței, în care Comisia de Etică, al cărei președinte era, trebuia să prezinte un raport de caz privitor la abaterile săvârșite de un decan apropiat al pârâtei.

De asemenea, pârâtul a precizat că abuzând de funcţie, reclamanta a retras din sală

3

senatori, cu scopul vădit de a destabiliza lucrările, prin neîndeplinirea condiţiei de

cvorum. După câteva minute, a revenit în sala de şedinţă cu 3 decizii prin care dispunea încetarea raporturilor de muncă începând cu ziua respectivă, 15.06.2022, pentru un profesor universitar doctor Lupulescu Vasile (membru în Senat şi numit în Comisia de Etică), profesor universitar doctor Niculescu George, precum şi pârâtului. În intervenţiile repetate, pe un ton ridicat, total nepotrivit, reclamanta l-a umilit în faţa colegilor, aducându-i injurii şi afirmând în plen că, din acel moment operează decizia de încetare a raporturilor de muncă şi pârâtul „nu mai reprezintă nimic". Mai mult, încălcând regulamentul de organizare şt funcţionare a Senatului, a înregistrat în ascuns discuţiile contradictorii şi ulterior, le-a distribuit presei, ajungând în spaţiul public, cu intenţia vădită de a-l defăima. Pârâtul a învederat faptul că, în luna iulie 2022, pretextând că ar dispărea bunuri din biroul în care pârâtul îşi desfăşura activitatea în calitate de preşedinte al Fundaţiei Universităţii Constantin Brâncuşi (deci, sugerând că sunt hoţ) a dispus sechestrarea bunurilor personale, precum şi bunuri donate fundaţiei de către profesorul Andrei Marga, inclusiv suma de 3500 lei - bani persoanali. Întrucât a dispus schimbarea butucilor de la uşă şt păstrarea cheilor doar de către pârâtă, nici până în prezent nu i-a permis recuperarea acestor bunuri şi documente personale. Aceste acţiuni săvârşite în faţa mai multor persoane (printre care directorul general Marian Vintilescu, şef serviciu Daniel Caragea, profesor universitar George Niculescu, vicepreşedintele fundaţiei - administrator Tiberlu Croitoru,

8

 

 

 

 

salariat Lavinia Tom eseu şi alţii) au generat o imagine defavorabilă, profund dispreţuitoare şi intens manipulatorie la adresa pârâtului, cei individualizaţi mai sus fiind vectori decidenţi în universitate, răspândindu-se printre angajaţi, că pârâtul ar fi apelat la procedee ilegale, prăduind patrimoniul universităţii. Pârâtul reclamant a mai menţioant că nu i s-a permis recuperarea bunurilor şi documentelor personale din biroul în care îşi desfăşura activitatea, fapt pentru care a cerut prin adresă scrisă să i se permită intrarea în posesia bunurilor sechestrate, lucru nepermis nici până în prezent. Astfel că, prin interzicerea accesului la bunurile personale, dar și răspândindu-se printre angajații universității că pârâta a pus sechestru pe clădirea din municipiul Târgu Jiu, str. Vulcan nr. 21, județul Gorj, pe motivul că pârâtul-reclamant ar fi hoț, pârâta i-a provocat prejudicii majore în privința demnității, afectându-i iremediabil calitatea de om care a condus universitatea mai bine de 17 ani. Pârâtul-reclamant a mai arătat că reclamanta-pârâtă împreună cu fiica sa, au declanşat o acțiune de linșaj mediatic împotriva fiului acestuia, postând idei defăimătoare la adresa fiului și a pârâtului-reclamant, postări prin care au avut în intenţie decredibilizarea pârâtului-reclamant. Pârâtul Gorun Adrian a învederat faptul că reclamanta a instigat-o pe fiica sa, în urma unor scrisori cu caracter personal, să-i ticluiască o reclamaţie la comisia de etică a Universităţii din Craiova, unde, în calitate de conducător de doctorat, conducea şi activitatea doctorală a fiicei reclamantei, Popescu Mirela, aducându-i învinuiri inventate, cele două (sub semnătura fiicei) au semnat o anchetă în cadrul comisiei de etică al universităţii, membrii comisiei stabilind prin raportul depus la dosar, inexistenţa faptelor invocate (dar devenite publice) de către Popescu Mirela. Prin aceste procedee, reclamanta şi fiica sa i-au adus atingeri grave personalităţii sale de profesor, cu o vechime de peste 45 de ani, demnităţii şi recunoaşterii mele profesionale, sesizarea intrând în spaţiul public, atât prin aducerea la cunoştinţa membrilor comisiei de etică de la Universitatea din Craiova, cât şi a membrilor senatului (peste 50 de persoane), care în baza raportului întocmit, aveau în competenţă validarea/invalidarea raportului respectiv. Practic, prin aceste procedee, reclamanta şi fiica sa i-au afectat iremediabil imaginea în faţa întregii comunităţi academice a Universităţii din Craiova, instituţie în cadrul căreia este angajat în calitate de conducător de doctorat. Faptul că raportul comisiei de etică are caracter public, rezulta din faptul că, a fost publicat la vremea respectivă, demonstrează fără tăgadă că, reclamanta împreună cu fiica ei au acţionat cu intenţie pe direcţia provocării unor prejudicii morale în ceea ce îl priveşte. Pârâtul a mai precizat faptul că reclamanta împreună cu fiica sa, apelând la o prietenă a lor (prenumele Manuela) au declanşat o acţiune de linşaj mediatic împotriva fiului său, profesor universitar doctor abilitat Tiberiu Horaţiu Gorun, postând idei defăimătoare la adresa lui şi a pârâtului, inventând că pârâtul intenţionează să-l instaleze drept rector. Prin aceste postări, realizate de un terţ, reclamanta şi fiica sa au avut în intenţie decredibilizarea pârâtului, propagând ideea că are în universitate, exclusiv interese private, inclusiv că lucrările sale cu caracter ştiinţific sunt lucrări de genul celor publicate de persoane aflate în detenţie. Mai mult, reclamanta, prin diverse reclamaţii la DNA Piteşti, l-a caracterizat drept infractor, mituit (alături de Marian Vintilescu şi fiul său), invocând că toate realizările din Campusul Debarcader ar fi rezultatul mituirii pârâtului şi ale directorului general, Vintilescu Marian. Aceste manevre fiind cunoscute de către mai multe persoane, inclusiv de decanul prof. univ. dr. Bîcă Delia Monica, interogată ca martor în dosar.

Totodată, a menţionat că reclamanta i-a expus fiul în spaţiul public drept „beţiv", aspect total irelevant din perspectiva ştiinţifică şi didactică şi uzurpator al funcţiei de rector, ocupată în acea vreme de reclamantă, l-a decredibilizat, prin minciuni colportate şi

9

 

 

 

 

manevre dolosive, în faţa oamenilor din instituţia în construirea căreia (cum se poate dovedi cu probe indubitabile), pârâtul a avut rol determinant timp de peste 17 ani. A mai relatat faptul că, tot în anul 2017, în momentele în care Senatul condus de pârât, se afla în conflict deschis cu reclamanta care avea calitatea de rector, prin manevre ce îi sunt specifice, reclamanta şi fiica sa au ticluit o scrisoare pe care o puneau în sarcina unei deţinute din penitenciarul Târgşor, pe nume Şontei, prin care această femeie pe care pârâtul nu a cunoscut-o în viaţa sa, ar fi intentat un proces de tăgadă a paternităţii pentru copilul ei, însă deţinuta -ai transmis o scrisoare din care repeta clar, că nu îl cunoaşte şi că nu ea este autoarea cererii de chemare în judecată, iar prin adresa scrisă, emisă de către Judecătoria Ploieşti, i s-a comunicat după judecarea cauzei, că numita Şontei nu-şi recunoaşte sesizarea. Cunoscând procedeele reclamantei şi ale fiicei sale, mai ales că, în acea perioadă pârâtul era în conflict deschis, Senatul universităţii cerând imperativ înlăturarea sa din funcţia de rector, are certitudinea că autoarea acestui fapt mizerabil, prin care se încerca linşarea pârâtului, în perioada în care reclamanta era în pericol să fie destituită din funcţia de rector, ceea ce s-a şi întâmplat, este însăşi reclamanta împreună cu fiica sa.

Pârâtul Gorun Adrian a mai învederat fatpul că, pârâta nu s-a limitat în a promova atacuri permanente împotriva sa şi a fiului său, ci şi la adresa soţiei sale hăţuind-o la locul de muncă, prin denigrarea sa cu privire la calitatea sa profesională. A arătat faptul că, soţia sa este angajată ca cercetător ştiinţific în cadrul Universităţii Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu. Reclamanta i-a reproşat în public, de faţă cu mai multe persoane, că este

„repetentă", deşi soţia pârâtului a terminat ca şef de promoţie Facultatea de Matematică-

Fizică din cadrul Universităţii de Vest din Timişoara, provocându-i nu doar prejudicii morale, ci şi prejudicii de sănătate. A mai solicitat instanţei să ia în calcul la pronunţarea sentinţei, atât gradul avansat de deteriorare a sănătăţii soţiei sale, provocat de reclamantă, care a fost nevoită să renunţe pentru 6 luni la salarizare, fiind determinată să solicite concediu fără plată, în urma hărţuirilor repetate la locul de muncă. S-a mai arătat de către pârâtul-reclamant că reclamanta-pârâtă, după ce a dispus încetarea raporturilor acestuia de serviciu, în timp ce era în concediu legal de odihnă, pârâta-reclamantă a continuat acțiunile ei abuzive și provocatoare, acesta a solicitat eliberarea unei adeverinţe din care să rezulte calitatea sa de angajat al UCB, în vederea prezentării la medicul specialist, cerere care nu a fost înregistrată, fapt considerat de către pârâtul-reclamant ca fiindu-i îngrădit dreptul la concediu medical de către pârâtă, aducându-l în situaţia desfacerii disciplinare a contractului de muncă, iar urmare a acestei presiuni morale pârâtul-reclamant, înaintând cerere de demisie.

În drept, întâmpinarea şi cererea reconvenţională au fost întemeiate pe disp. art. 15,

2

53, 1349, 1357, 1391 Cod civil.

În probaţiune, pârâtul-reclamant a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri, proba cu interogatoriul reclamantei-pârâte şi proba testimonială cu martorii Marian Vintilescu, Daniel Caragea, George Niculescu, Tiberiu Croitoru şi Lavinia Tomescu. În dovedirea întâmpinării şi cererii reconvenţionale, pârâtul a depus la dosar înscrisuri şi (filele 163-203 vol. 1, filele 1- 185 vol. 2). Prin email, la data de 11.11.2022, reclamanta-pârâta a înaintat la dosar întâmpinare la cererea reconvenţională (filele 190-195), prin care: a solicitat respingerea cererii reconvenţionale ca inadmisibilă, având în vedere că nu are legătură cu blogul scris de pârâtul-reclamant. În conformitate cu disp. art. 194 lit. „c” şi disp. art. 196 Cod procedură civilă, reclamanta a invocat excepţia nulităţii parţiale a cererii reconvenţionale, pentru lipsa indicării obiectului capătului 2 din cererea reconvenţională (cu privire la bunurile puse sub sechestru), astfel, exceptând suma de 3500 lei despre care pârâtul reclamant a afirmat că a avut-o în birou, acesta a solicitat restituirea unor bunuri şi documente personale fără a

1

0

 

 

 

 

indica în concret care sunt acestea şi fără a le evalua pentru a se putea timbra corespunzător acest capăt de cerere.

Totodată, reclamanta a invocat excepţia netimbrării cererii reconvenţionale atât pe capătul de cerere privind daunele morale, cât şi pe capătul de cerere privind restituirea bunurilor sechestrate care se timbrează la valoare, urmând să reitereze excepţia după ce pârâtul reclamant va indica bunurile şi va estima valoarea acestor, confrom art. 194 lit.c C.pr.civ.. A mai invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active a reclamantei pârâte pentru situaţia de fapt expusă la punctul 1 din cererea reconvenţională, învederând că aici se impun anumite precizări pentru clarificarea cadrului procesual şi a modului deficitar în care a fost învestită instanţa. A dedus reclamanta pârâtă, din temeiul de drept indicat la finalul cererii reconvenţionale că pârâtul reclamant a investit, instanţa cu o acţiune în răspundere delictuală, reclamanta-pârâtă fiind chemată să răspundă în nume personal pentru anumite fapte pe care pârâtul reclamant le-a considerat aducătoare de prejudicii. Dat fiind faptul că pârâtul reclamant nu a structurat acţiunea urmărind îndeplinirea condiţiilor răspunderii delictuale, pentru a putea formula apărări concrete, pe capete de cerere, reclamanta a precizat că va formula apărări şi excepţii prin raportare la punctele indicate de acesta drept situaţii de fapt.

Cu privire la situaţia de fapt descrisă la punctul I, în care reclamantul a acuzat-o că a transmis în mod repetat anumite reclamaţii, fără a indica în concret care sunt acestea şi a precizat că toate au fost semnate în nume fals în zile în care reclamanta se afla în Ministerul Educaţiei, reclamanta a înţeles să invoce excepţia lipsei calităţii procesuale active, ea nefiind sernnatara acestor reclamaţii. În probatoriu, pârâtul-reclamant a depus

reclamaţia

nr.l577l/29.05.2019

formulată

de

Cocor

Valentin,

reclamaţia

nr.54/C.C./30.05.2019, formulata de Enache Vladimir, ambele către Ministerul Educaţiei. Reclamanta a apreciat că nu poate să răspundă pentru aceste reclamaţii pe care nu le-a formulat, pârâtul-reclamant cunoscând foarte bine că atunci când reclamanta are o nemulţumire, se adresează în nume propriu instituţiilor statului, fără a avea nevoie să apeleze la alte persoane. Acest lucru îl recunoaşte chiar pârâtul reclamant care spre finalul punctului în care se declarat vătămat de reclamaţii inexistente scrise de alte persoane precizând că reclamanta a avut calitatea de intervenient într-un litigiu între UCB şi Ministerul Educaţiei. Reclamanta a precizat că pârâtul reclamant a uitat că are foarte mulţi duşmani, datorită modului în care alege să îşi gestioneze relaţiile sociale, şi că de-a lungul vremurilor, mulţi l-au reclamat, edificatoare fiind în acest sens reclamaţia depusă chiar de pârâtul reclamant nr. 10070/05.11.2014, precum şi toate articolele de presă din anii 2012-

2

014 al căror principal obiect era analiza activităţii acestuia, iar în subsidiar a reclamantei.

Totodată, a invocat prescripţia acestui capăt de cerere, dat fiind faptul că vizează

două reclamaţii din 2019. Au trecut mai mult de 3 ani de la depunerea acelor reclamaţii, astfel că s-a prescris dreptul pătatului reclamant de a solicita daune morale cu privire la orice vătămare i-ar fi produs acele declaraţii. Reclamanta a invocat excepţia prescripţiei pentru daunele morale solicitate pentru capătul 2 de cerere, care vizează anumite articole ştiinţifice publicate în coautorat acum peste 10 ani şi despre care în 2012 un ONG a afirmat că sunt plagiate. Pârâtul s-a gândit abia după 10 ani să pretindă daune morale aduse reputaţiei prin menţinerea în spaţiul public a unor articole despre care o persoană privată (deci nu un organism cu putere de certificare) a afirmat că sunt plagiate. A menţionat că acelaşi ONG i-a găsit mai mutle cărţi plagiate, cărţi pe care nu le-a retras pârâtul din spaţiul public, ci le-a păstrat, în privinţa sa exigenţele nefiind identice cu cele pe care le pretinde reclamantei pârâte. A mai invocat excepţia nulităţii cererii reconvenţionale pentru lipsa motivelor de fapt pentru situaţia indicată la punctul 3, căreia îi lipsesc elementele de fapt pentru

1

1

 

 

 

 

conturarea stării de fapt. Exprimarea este foarte vagă, reclamanta neputând formula apărări, deoarece pârâtul nu a precizat nici măcar motivele de fapt astfel cum impune sub sancţiunea nulităţii absolute art. 196 alin. (.1) Cod proc.civ; coroborat cu art. 194 lit.d) Cod. Proc.civ.. Reclamanta a invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active a pârâtului reclamant pentru situaţia de fapt expusă la punctul 5 - bunurile donate de Andrei Marga către fundaţia Universitatea Constantin Brâncuşi. Este evident din exprimarea pârâtului că nu e proprietarul bunurilor (neidentificate, nu rezultă din niciun înscris că domnul Andrei Marga a donat ceva cuiva, sunt doar situaţii ipotetice), ci proprietarul acelor donaţii este Fundaţia, deci pârâtul nu poate cere bunurile care nu sunt ale lui, nu poate revendica un bun despre care chiar el a afirmat că nu este proprietar, iar calitatea în proces şi-o atribuie în nume propriu, nu 1-a delegat fundaţia să introducă un litigiu. A mai invocat şi excepţia lipsei calităţii procesuale active pentru situaţia de fapt expusă la punctul 6 lit.a)-reclamaţia formulată de fiica reclamantei, Popescu Mirela Alexandra împotriva pârâtului reclamant, care era conducătorul său de doctorat. A apreciat că fiica sa, în vârstă de 33 de ani poate sta singură în justiţie şi să răspundă pentru faptele ei. Cu privire la susţinerile că reclamanta a instigat-o pe aceasta, reclamanta a invocat excepţia prescripţiei, reclamaţia fiind depusă în anul 2017, deci acum mai bine de 5 ani. Reclamanta a invocat excepţia lipsei calităţii procesuale active pentru situaţia de fapt detaliată la punctul 6 lit.b) prima parte - postări realizate de un terţ, invitându-l pe pârâtul reclamant să se judece cu doamna Manuela care în 2017 a scris ceva pe facebook despre dumnealui. Reclamanta a mai invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a pârâtului- reclamant faţă de campania de linşaj mediatic, inexistentă şi nedovedită împotriva presupusei persoane vătămate Horaţiu Gorun (cu care reclamanta are o relaţia de colegialitate normală, bazată pe respect reciproc, dat fiind faptul că este şi în prezent Preşedintele Senatului), faţă de expunerea în spaţiul public a acestuia drept ,, beţiv”, reclamanta a apreciat că această persoană vătămată poate sta şi singur în justiţie dacă apreciază că reclamanta l-a vătămat cu ceva. Totodată, a invocat excepţia prescripţiei dreptului pârâtului reclamant de a mai solicita daune morale pentru comentariile scrise de doamna Manuela în 20l7 dat fiind faptul că au trecut peste 5 ani de atunci. Totodată, a fost invocată şi excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a reclamantei pârâte pentru situaţia expusă la punctul 6 lit.c- tăgada paternităţii pentru copilul deţinutei din penitenciarul Târgşor, referitor la care reclamanta a precizat că în premieră află despre această situaţie de viaţă a pârâtului reclamant, nu a depus nicio dovadă în acest sens, nu ştie dacă chiar l-a dat cineva în, judecară, dar a precizat că, nu este singura persoană cu care pârâtul reclamant se află în relaţii proaste, motiv pentru care a invocat excepţia prescripţiei dreptului pârâtului reclamant de a mai solicita daune morale pentru evenimentul cu deţinuta, eveniment despre care pârâtul reclamant afirmă că s-a produs în anul 2017, fiind deja prescris la acest moment. S-a mai invocat şi excepţia fipsei calităţii procesuale active a pârâtului reclamant cu privire la starea de fapt expusă la punctul 7 - hărţuirea soţiei la local de muncă şi numirea acesteia repetentă. Reclamata a apreciat că soţia sa poate sta singură în judecată şi să reclame aspectele care îi produc daune, nefiind sub tutela specială a pârâtului reclamant, mai ales că pârâtul nu pretinde un prejudiciu personal, ci afirmă că reclamanta i-a produs prejudicii de imagine şi de sănătate soţiei.

Reclamanta a mai invocat excepţia lipsei calităţii procesuale pasive a reclamantei pârâte faţă de situaţia descrisă la punctul 8 din starea de fapt-refuzul eliberării unei adeverinţe în calitate de angajator. Reclamanta a precizat că ea, ca persoană fizică, nu poate elibera adeverinţe, astfel că vătămarea pretinsă de pârâtul reclamant i-a adus-o în calitate de angajator, fiind incidentă o răspundere specifică dreptului muncii, însă temeiurile de drept invocate de pârâtul reclamant nu vizează dreptul muncii, deşi acesta

1

2

 

 

 

 

pretinde că a fost presat moral să îşi înainteze demisia, că reclamanta a dispus abuziv să fie prezent 8 ore pe zi la serviciu, că s-a aflat în incapacitate de muncă, deci fapte care vizează raporturile dintre angajat şi angajator. Reclamanta a apreciat că această situaţie de fapt nu poate fi analizată ca o răspundere civilă delictuală câtă vreme pârâtul reclamam' nu a dovedit un abuz ai rrieo în calitate de reprezentant legal al UCB, angajatorul său, pentru a se întoarce apoi împotriva reclamantei în nume personal, să răspundă pentru ce a săvârşit cu încălcarea dreptului muncii. A mai fost invocată şi excepţia lipsei calităţii de reprezentant şi excepţia lipsei semnăturii cererii reconvenţionale - la exemplarul comunicat nu a fost ataşată o copie de pe delegaţia avocaţială a domnului Eduard Lădaru şi nici nu a fost semnată cererea reconvenţională, posibil ca acestea să existe la dosarul cauzei, dar pentru acurateţe juridică, se impune verificarea lor. De asemenea, nu s-a depus o dovadă a identităţii pârâtului pentru a verifica dacă acesta este cel care formulează cererea reconvenţională, întrucât lipseşte copia de pe cartea de identitate a acestuia.

Pe fond, reclamanta-pârâtă a solicitat în măsura în care se depăşesc excepţiile menţionate, respingerea ca neîntemeiată a cererii de acordare a daunelor morale pentru aceste fapte prescrise, pârâtul nedovedind în concret ce reclamaţii a formulat în nume personal, nu a dovedit în ce a constat prejudiciul produs în 2017/2019.

Referitor la situaţia descrisă la punctul 2, reclamanta-pârâtă a arătat că în anul

2

014 un ONG a analizat o parte considerabilă din lucrările ştiinţifice ale pârâtului-

reclamant, printre care şi articole în coautorat cu reclamanta, stabilindu-se că anumite părţi ale unor articole scrise de aceasta în coautorat cu pârâtul şi alţi colegi ar fi autoplagiate. De asemenea, în anul 2012, acelaşi ONG a stabilit că o carte a pârâtului ar fi plagiată după opera lui Paul Claval, Geopolitică şi Geostragecie. A mai arătat reclamanta-pârâtă, că pârâtul pretinde acum că i-a afectat imaginea cu autoplagiatul reclamantei-pârâte, fără a dovedi că a solicitat acesteia să retragă acele articole. Mai mult pârâtul nu demonstrează că reclamanta-pârâta a plagiat, aducând doar opinia unui ONG şi nişte articole ale unor jurnalişti locali, iar pe de altă parte, nu a demonstrat că i-a solicitat acesteia să îşi retragă articolele respective. În situaţia descrisă la punctul 3, reclamanta-pârâtă a precizat că pârâtul nu a dovedit în ce a constat conduita ilicită a acesteia, precizând doar că a dat în judecată anumite persoane, fără a dovedi acest capăt de cerere impropriu formulat. De asemenea, reclamanta-pârâtă a mai precizat că pârâtul a apreciat că prin inacţiunea acesteia de a exercita un demers judiciar privind zvonurile existente în presă în care se insinua existenţa unei relaţii mai mult decât o relaţie de serviciu, i-a cauzat un prejudiciu la nivel moral, pârâtul nu a dovedit în ce a constat acest prejudiciu. În ceea ce priveşte situţia descrisă la punctul 4, s-a considerat de către pârât că reclamanta-pârâtă i-a adus daune de imagine prin proliferarea unor jigniri în şedinţa din data de 15.06.2022, prin care a adus la cunoştiinţă acestuia că i-a încetat contractul de muncă cu angajatorul. A apreciat reclamanta-pârâtă ca nefiind îndeplinite condiţiile răspunderii civile delictuale, nefiind vorba despre o conduită ilicită a sa, ci despre o conduită ilicită a pârâtului, care a ajuns în spaţiul public. În situaţia descrisă la punctul 5, cu privire la bunurile personale ale pârâtului, reclamanta-pârâtă a menţionat că nu există o faptă ilicită din partea sa, nu s-a deplasat personal să inventarieze bunurile, ci a dispus în calitate de reprezentant legal inventarierea acestora, transcriindu-se de către comisie în procesul verbal tot ce s-a găsit în birourile pârâtului-reclamant.

A mai apreciat reclamanta-pârâtă că pârâtul nu face dovada unei conduite ilicite din partea acesteia, iar litigiul de restituire ar trebui purtat în contradictoriu cu UCB, instituţia fiind cea care deţine bunurile şi nu reclamanta-pârâtă.

1

3

 

 

 

 

În ceea ce priveşte susţinerea de la punctul 6, referitoare la faptul că reclamanta- pârâtă a instigat pe fiica sa să-l reclame pe pârât la Universitatea din Craiova, a arătat că dreptul de petiţionare al unei persoane fiind prevăzut de Constituţie, iar adresarea cu o petiţie unei instituţii de către fiica acesteia, neputând reprezenta o condutită ilicită a reclamantei-pârâte, atâta vreme cât pârâtul nu dovedeşte că aceasta a instigat-o să comită ceva care să îi producă o vătămare. Deşi a precizat pârâtul că i-a fost afectată imaginea iremediabil în faţa comunităţii academice doljene, nu a arătat în ce a constat afectarea, ce a păţit în concret, câtă vreme şi- a menţinut conducerea de doctorat, a lansat cărţi, a încasat venituri şi s-a bucurat în continuare de toate drepturile la această instituţie. Referitor la susţinerea de la punctul 6 lit b, reclamanta-pârâtă a precizat că nu a fost dovedită de pârât care este fapta ilicită, nu a demonstrat că aceasta s-a adresat DNA şi nu a demonstrat nici că prin respectiva plângere i-a fost adus un prejudiciu moral acestuia sau fiului acestuia, câtă vreme aceştia s-au bucurat de cariere strălucitoare în continuare. Totodată, reclamanta-pârâtă a invocat prescripţia dreptului de a mai obţine repararea prejudiciului său moral, dat fiind faptul că pâârtul a afirmat că plângerea a fost efectuată în 2017, deci mai bine de 5 ani. Cu privire la situaţia descrisă la punctul 6 lit c, reclamanta-pârâtă a precizat că pârâtul a afirmat că aceasta a depus o acţiune în numele unei persoane aflate în stare de detenţie, deşi nu a dovedit în niciun mod existenţa unui astfel de proces şi modul de soluţionare al acestuia, nu a dovedit că litigiul cu deţinuta a existat vreodată, reclamanta - pârâtă neputând face apărări cu privire la o situaţie de fapt care îi este total străină. În situaţia descrisă la punctul 7, situaţie care vizează soţia pârâtului, respectiv faptul că reclamanta-pârâtă a reproşat soţiei acestuia ca fiind repetentă, deşi nu a avut nici o discuţie de ani de zile cu aceasta, pârâtul nu a exprimat în mod concret în ce a constat fapta ilicită şi de faţă cu care persoane i-a reproşat reclamanta-pârâtă ca fiind repretentă, pârâtul nedepunând nicio dovadă în acest sens, nu dovedeşte că a afirmat aşa ceva espre soţia sa, reclamanta-pârâtă neavând nici o întrevedere cu aceasta de peste 6 ani, nu a dovedit vreo degradare gravă a stării de sănătate a soţiei. În situaţia descrisă la punctul 8, reclamanta-pârâtă a menţionat că pe rolul Tribunalului Gorj ca fiind înregistrate mai multe litigii la secţia Conflicte de Muncă, unde a fost contestată de către pârât decizia sa de încetare a raporturilor de muncă dosar nr.2186/95/2022, iar până la finalizarea acestora neputându-se stabili o vinovăţie în prezentul litigiu. A mai menţionat reclamanta-pârâtă că la data de 13.10.2022, a luat act de demisia pârâtului, acesta prezentându-se la serviciu în perioada cât a fost angajat 13 zile calendaristice, decât pentru a semna contractul individual de muncă, neinteracţionând cu acesta, neputându-i imputa o conduită delictuală în nume personal, iar aspectele pe care le reproşează angajatorului nu pot atrage răspunderea delictuală a acesteia câtă vreme nu au fost tranşate din perspectiva unui conflict de muncă. Pentru aceste considerente, reclamanta a solicitat admiterea excepţiilor, şi pentru aspectele care nu sunt atinse de excepţii, respingerea acţiunii ca vădit neîntemeiată, câtă vreme nu dovedeşte pârâtul că reclamanta a săvârşit în concret o faptă ilicită şi nici că a fost afectat de fapta ilicită. A mai precizat că pârâtul nu a arătat în ce constă prejudiciul pe care reclamanta i l-a produs, cum i-a fost ştirbită reputaţia, ce legătură de cauzalitate există între acestea, nu a dovedit că reclamanta este autoarea faptelor de care o acuză, că acestea au ajuns la cunoştinţa publicului, că în concret i s-a produs o consecinţă negativă în sfera profesională.

În drept, întâmpinarea la cererea reconvenţională a fost întemeiată pe disp. art. 36,

2

09 alin. 5 şi disp. art. 210 Cod procedură civilă, precum şi pe dispoziţiile art. 260 din

Codul muncii.

1

4

 

 

 

 

În dovedirea întâmpinării la cererea reconvenţională, reclamanta-pârâtă a depus la dosar înscrisuri (filele 136-202 vol. 2 şi filele 13-26 vol. 3), precum şi un C.D.(fila 27 vol.

3

).

Prin rezoluţie, a fost stabilit prim termen de judecată la data de 09.02.2023 cu

citarea părţilor, pârâtul-reclamant cu copia întâmpinării la cererea reconvenţională. Prin email, la data de 09.02.2023, reclamanta-pârâtă a înaintat la dosar cerere de modificare a cererii de chemare în judecată şi a solicitat ca, prin hotărârea ce se va pronunţa: în temeiul disp. art. 253 alin. 4 Cod civil, să fie obligat pârâtul la plata sumei de

1

00000 euro cu titlu de daune morale aduse reputaţiei, prin publicarea a peste 65 de

articole calomniatoare; în temeiul disp. art. 253 alin. 1 lit. „b” Cod civil, să fie obligat pârâtul să înceteze încălcarea drepturilor nepatrimoniale, prin îndepărtarea de pe site-urile şi paginile de socializare pe care le gestionează, a articolelor cu privire la ea, reclamanta- pârâtă şi interzicerea publicării unor noi articole cu privire la reclamanta-pârâtă pe viitor; în temeiul disp. art. 253 alin. 3 lit. „a” Cod civil, să fie obligat pârâtul-reclamant la publicarea hotărârii de condamnare pe cheltuiala sa, pe blogul personal. În fapt, reclamanta-pârâtă, a arătat că începând cu data de 30.08.2022, pârâtul a început publicarea constantă a unor articole, la adresa acesteia, pe blogul său intitulat ,, Viaţa şcolii”, precum şi pe pagina de facebook Viaţa Şcolii-Blog, iar pentru a asigura popularitatea acestui blog, le-au fost transmise mai multor persoane cu care aceasta interacţionează profesional mesaje de tip whatsapp cu linkul spre blogul pârâtului, cu scopul de a desemina rapid articolele publicate, pentru a denigra reclamanta-pârâtă în cât mai multe medii, locul de muncă, în alte universităţi, Ministerul Educaţiei, presă. Reclamanta a precizat că, faptul că pârâtul se află în spatele demersurilor de distribuire ale articolelor, obligând un angajat al universităţii, căruia îi coordonează lucrarea de doctorat, să cumpere cartele şi să dea mesaje la toată lumea, este recunoscut chiar de către pârât, în articolul Alarmă! (Dar ea nu se lasă! După ce i-a interogat pe unii şi alţii ce e cu blogul ce-i expune nuditatea, merge direct la... ţintă! Gata! L-a descoperit pe cel ce „răspândeşte" postările despre ea şi ciraci! Cum? Apelând la cele mai

„sofisticate " metode: verificând un număr de telefon — public de altfel ~ şi descoperindu-

l pe inamic! Care inamic, întâmplător, lucrează pe moşia ei (prăpădita confundă insituţia cu „averea" ei, depozitată în 23 August!). Şi, „dovedindu-l" pe duşman, merge, sub impulsurile măruntaielor, să-l ameninţe, chiar dacă „duşmanul" nu a făcut decât să transmită într-o zi de sâmbătă - deci în timpul lui liber! — la diverse numere de telefon, aspecte publicate de noi pe blog!). Impactul blogului a fost cel scontat de pârât, acesta chiar lăudându-se în următoarele articole cu succesul pe care îl are blogul, publicând un grafic cu numărul de vizualizări (Articolul Precizare de pe vechiul blog) - având la câteva zile după lansarea blogului câte 500 de vizualizări zilnic. Ca urmare a sesizărilor către firma din Canada care i-a pus pârâtului la dispoziţie un mediu online (un site www.adriangorun.com) aceasta, analizând conţinutul înjositor, limbajul suburban folosit, a decis închiderea blogului, însă pârâtul, a apelat la o altă firmă şi a contractat un alt site, în care şi-a mutat toate articolele, lăudându-se cu peste 14999 vizitatori doar pe vechiul site (Suntem AICI şi nu retractăm nimic din cele scrise pe blogul Viaţa şcolii! Cu migală şi muncă în plus, vom recupera şi vom posta din nou ceea ce au reuşit unii să anuleze. In degringolada lor, PLG şi ciracii ei au uitat esenţialul: Cele scrise de noi anterior (care vor fi, treptat, recuperate şi postate aici) au intrat în atenţia şi mintea miilor de cititori (în momentul în care site-ul a fost blocat, numărul celor ce ne citeau ideile era 14.999!!)

De asemenea, reclamanta a precizat că relevant în măsurarea impactului blogului este şi faptul că jurnalişti locali cu notorietate (Claudiu Matei şi Narcis Daju) au distribuit pe paginile lor de facebook, urmările de zeci de mii de gorjeni, postări legate de existenţa şi conţinutul acestui blog.

1

5

 

Un alt aspect legat de impactul blogului este numărul mare de persoane care au intrat în contact cu informaţiile de pe blog, acesta fiind citit şi comentat de toţi colegii din UCB, de profesorii din mediul preuniversitar, de colegi din alte universităţi, de studenţii în faţa cărora reclamanta trebuie să se prezinte la cursuri, toate aceste persoane discutând între ele sau întrebându-o în mod direct, aşteptând să vadă ce alte informaţii mai publică în acest serial fără sfârşit pârâtul şi cum o mai denigrează. A mai arătat reclamanta-pârâtă că pârâtul a pornit o analiză a vieţii private a acesteia, denigrând sau aruncând în derizoriu orice amănunt al vieţii private, denigrarea relaţiei maritale, atribuirea a o serie de epitete denigratoare cu privire la imaginea acesteia, la modul în care arată, cu scopul de a o înjosi şi de a determina cât mai multe persoane să râdă de defectele corporale ale acesteia, deşi reclamanta-pârâtă nefiind cunoscută în spaţiul public pentru imaginea sa, nefiind fotomodel, ci profesor universitar.

Reclamanta a precizat că exemplificator în acest sens, este articolul intitulat ,,Luminiţă ştrengărită” (extras): ,, Este, cu adevărat, această PLG nu doar o persoană sinistră, ci şi o însă fără scrupule.

Nu. Nu are rost să vă întrebaţi de unde i se trage această dominantă însuşire caracterială! Nu-i căutaţi rădăcinile în starea de spirit creată în jurul naşterii ei când, spre a-i prescrie grandomania, cei din preajmă i-au dat prenumele Luminiţa, numele urmat după tată (din descrierile ei, om cumsecade) fiind Dobrescu. Tânjindu-se după gloria Luminiţei Dobrescu - laureata Festivalului „ Cerbul de Aur" din acei ani, fără măcar a-şi imagina ce va ieşi din „creaţia" lor, părinţii i-au imprimat - prin nume şi prenume - reflexul grandomaniei. Numai că, acest reflex dobândit-, nu s-ar fi cristalizat şi transformat în stil de viaţă, dacă factorii favorizanţi nu l-ar ţi surescitat mereu. etc Reclamanta a precizat că, parcurgând aceste rânduri este lesne de observat că pârâtul pleacă cu jignirile la adresa reclamantei chiar din momentul alegerii prenumelui de către părinţii săi, creând o poveste fantezistă în jurul său presărată cu neadevăruri pentru a o prezenta ca fiind o persoană cu un parcurs şcolar mediocru, deşi reclamanta, la 53 de ani are nenumărate realizări profesionale, validate ştiinţific de foruri naţionale/internaţionale nefiind relevant pentru nimeni că este absolventă a Universităţii din Petroşani. Mai mult, reclamanta a precizat că tot parcursul său profesional a fost clădit prin muncă asiduă, începând cu studiile de la Universitatea din Petroşani, unde mergea zilnic la facultate cu trenul, având şi un bebeluş în grijă, dar cu toate dificultăţile vremurilor, a izbutit să finalizeze studiile universitare printre primii cu media anilor de studii 9 (nouă) şi media examenului de diplomă 10 (zece).

De asemenea, reclamanta a precizat că sunt neadevărate şi informaţiile legate de nepromovarea treptei a II a la liceu, ca multe alte aşazise informaţii prezentate în articolele pârâtului.

De altfel, pârâtul este cunoscut, în toate mediile în a activat până la vârsta de 70 de ani, pentru manipulările grosolane la care recurge în mod frecvent, plecând de la un mic adevăr, pe care construieşte poveşti fantasmagorice pe care le utilizează pentru a-şi atinge scopurile, pentru a-şi ţine subordonaţii în teroare sau pentru a-şi ameninţa adversarii. Alt aspect asupra căruia pârâtul insistă este denigrarea reclamantei din punct de vedere moral, publicând nenumărate pasaje în care insistă că este o femeie de moravuri uşoare, descrie pasaje erotice imaginare dintre reclamantă şi diverse persoane despre care susţine ca i le-au povestit persoane decedate deja, jigneşte fără scrupule relaţia maritală dintre reclamantă şi soţul său decedat de doar un an, tocmai pentru că ştie că reclamanta a suferit enorm ca urmare a decesului brusc al soţului său. Reclamanta a mai arătat că la trei zile după ce şi-a îngropat soacra, pe care a îngrijit-o şi înainte şi după decesul soţului său, (soacra mea a decedat pe 17 ianuarie 2023, la vârsta de 94 de ani) a publicat un articol în care susţinea că şi soacra sa avea sufletul pârjolit cunoscând infidelitatea nurorii. Trecând peste josnicia demersului de a apela la persoane decedate, lipsa oricăror probe, viaţa privată a reclamantei (o femeie văduvă de 53

1

6

 

 

 

 

de ani) nu interesează pe absolut nimeni din spaţiul public, iar a expune astfel de pasaje imaginare îl descalifică chiar pe pârâtul de 70 de ani care a fost profesor universitar, având o vârstă la care ar putea să ofere consultanţă gratuită cadrelor didactice mai tinere, ar putea să îşi pună cunoştinţele şi competenţele în slujba comunităţii academice, sau ar putea să meargă pe la biserici, dar nicidecum nu îl onorează scrierea unor romane de tip Sandra Brown, dovedit preferatele sale.

Reclamanta a exemplificat extrase din articolele publicate la adresa sa, şi anume:

,

,Mulţi au căzut în „năvodul" precupeţei, căinând-o după cele ce i s-au hărăzit de Dumnezeu în ultimul an. Căinând-o că „şi-apierdut" soţul şi soacra! Ei, aş! Dacă i-ar citi"

„

interioarele „blagoslovite" de diverşi întru' „formarea" ei ca.....om", le-ar fi uşor tuturor să descifreze! Nu intru în amănunte, dar, exact din spusele ei, din declaraţiile ei „fierbinţi", stiu bine ceea ce simţea pentru cei dispăruţi.

Accentuez: din spusele ei (adânc înfiripate în DISPREŢ!), pentru că PLG se destăinuie adesea, dăndu-se victimă. Mie nu-mi pare rău de ea pentru dispariţia soţului si a soacrei, ci de cei dispăruţi, pentru că ea a jucat tot timpul la mai multe „capele", căutând să~i impresioneze pe toţi! Iar acum, văzându-se unică (dar şi singură!) se lamentează, căutând să-i impresioneze pe toţi cei ce-i „joacă " după cum le „ cântă "! Din respect pentru Mirel - pe care l-a „îmbrobodit" cum a vrut ea - într-o viclenie vecină cu NESIMŢIREA ridicată la rangul de absolut (vai, câţi nu ştiu exact în ce stă această „ îmbrobodire!"), din compasiune pentru mama lui, (care stia atâtea despre noră, dar le ţinea ascunse în sufletu-i pârjolit, tocmai spre a-şi cruţa fiul\. după ce am aflat de moartea soacrei PLG, am tăcut câteva zile. Şi, am tăcut, nu prin căderea în eroare, ataşându-mă - vezi, Doamne! - la „suferinţa" norei, pentru că nora se elibera-pe baza spuselor ei anterioare -. nu suferea! Am tăcut creştineşte!”

,

,Tu, „umbra palidă a Ioanei d' Arc", trebuia sărţi schimbi poziţia: din „poziţia"

de... ,,sub". în poziţia „deasupra"! Nu am la îndemână acum probe care să-ţi reamintească „poziţiile", dar, cunoscându-te (cum voi dovedi ta „procesul judeţului"), stiu foarte bine cât de insistentă eşti, îmboldindu-ţi, cum spunea- şi am probe în ceea ce susţinea un coleg - pe sub masă, cu lipsă de pudoare, prin „lăsarea genunchilor în voia sortii, în atinserea tandră a ... genunchilor" controlorilor!”etc.........

Reclamanta a precizat că pârâtul îi atribuie o serie de epitete denigratoare cu privire la imaginea sa, la modul în care arată, cu scopul de a o înjosi şi de a determina cât mai multe persoane să râdă de defectele sale corporale, deşi reclamanta nu este cunoscută în spaţiul public pentru imaginea sa, nefiind fotomodel, ci profesor universitar, ajunsă la vârsta de 53 de ani. Or, întreaga imagine pe care subsemnata o afişează zilnic este criticată, de la modul cum îşi alege hainele, la faptul că poartă tocuri, că îşi prinde părul în coc, că vine la serviciu cu bolizii, pârâtul minţind că deţine 3 bolizi obţinuţi din fraudarea fondurilor europene, deşi reclamanta are o singură maşină cu o valoare de piaţă de aproximativ 14.000 euro, departe de a putea stârni invidia cuiva. Demn de dispreţ este şi modul în care cu o perversitate nefirească pârâtul îi analizează sânii, susţinând că sunt atrofiaţi şi că ar fi invidioasă pe colega sa care are implanturi mamare. Reclamanta a mai precizat că pârâtul susţine şi că reclamanta se dă cu gaz pe păr, subiectul fiind elocvent pentru nivelul la care se coboară pârâtul, care recunoaşte că până acum câţiva ani aveam forme apetisante (aşa priveşte un profesor universitar, preşedinte de Senat colegele). Reclamanta -pârâtă a făcut referire şi la contestarea legalităţii numirii acesteia în funcţia de rector, arătând că la data revenirii în funcţia de rector, a decis pensionarea a 8 cadre didactice cu vârsta între 65-70 ani, printre care a fost şi pârâtul, motiv pentru care acesta a ales a se răzbuna apelând la un demers dezonorant.

A mai arătat că, reclamanta are pe rolul Curţii de Apel Bucureşti un litigiu cu UCB, câştigat la fond în care UCB a formulat recurs, însă pentru că reclamanta exercită funcţia

1

7

 

 

 

 

de rector, instanţa a decis, în temeiul art. 58 Cod proc.civ., să numească un curator pentru a nu fi o situaţie de conflict de interese din perspectivă procesual civilă, însă pârâtul (deşi se laudă că a terminat Facultatea de Drept şi a predat drept administrativ) cu rea-credinţă o acuză că este în conflict de interese penal, motiv pentru care solicită permanent destituirea reclamantei din funcţia de rector şi pretinde că este un rector ilegal, făcând apel permanent la Senatul universitar (condus în mod paradoxal chiar de fiul pârâtului) să fiu destituită. Cele redate pe scurt în acest subcapitol sunt prezentate pe larg de către pârât în fabulaţiile juridice intitulate: ,,Câteva explicaţii: de ce PLG este rector ilegal; O simplă stare de incompatibilitate, Nu, un conflict de interese flagrant; Şarlatanul Cîmpeanu, Precupeaţa PLG şi justiţia; CA. al UCB între impostură şi infracţiuni continuate; Capitulez;” etc.

Dat fiind faptul că ar ocupa sute de pagini redarea integrală a conţinutului articolelor care vizează aceste aspecte, reclamanta a precizat că articolele fiind ataşate prezentei cereri modificatoare, se opreşte la acest rezumat.

,

,Fără jenă, fără cel mai elementar bun simţ, PLG - pusă dejnapqnul plagiator de

teapa ei, S. Cîmpeanu, în fruntea „bucatelor"—se crede, deja. Dumnezeu pe pământ. Mânată de porniri primitive şi reflexe neurotice ale paranoiei, susţinută de „ vaşnici bărbaţi" pripăşiţi vremelnic prin funcţii, uzurpatoarea poziţiei de rector din UCB. acţionează. Atât de ridicole sunt manifestările precupeţei, încât şi-a pierdut şi „ cumpătul" şi raţiunea! Conduita ei de persoană fără scrupule, care a ajuns în fruntea unei instituţii la afirmarea căreia nu a contribuit cu nimic, îi expune şi refulările şi nimicnicia şi lipsa de valoare. La ce să te aştepţi de la o asemenea IMPOSTOARE? De la această stranie făptură care ar ocupa mai toate schiţele lui I.L. Caragiale? Aproape la NIMIC, pentru că NIMICUL o defineşte din toate punctele de vedere. Aproape, dar nu EXCLUSIV! Pentru că, făptura stranie nu este doar o nălucă, ci ea există în carne şi oase, cu piele şi priviri oacheşe (ademenitoare, făţarnice şi perfide), cu nas ce adulmecă „mirosul"puterii cultivat încă de pe vremea în care colegii o numeau „proasta clasei", cu trup de „minioană" râvnit de concurenţii pe care i-a ,,'mbârligat" în vremuri de tinereţe...”etc. Reclamanta în ceea ce priveşte acuzaţiile privind activitatea profesională a sa, a precizat că aşa cum a menţionat mai sus, este cadru didactic al Facultăţii de Inginerie din anul 1993, fiind absolventă a Universităţii Tehnice din Petroşani, promoţia 1993 (media anilor de studii 9, media examenului de diplomă 10). Din anul 2000 deţine titlul de doctor în Inginerie Biectrică, iar din 2016 este conducător de doctorat în domeniul Inginerie Energetică la Universitatea Politehnică din Bucureşti.

Începând cu anul 2012, pe baza evaluării activităţii sale profesionale, a fost selectată membru în Comisia de Inginerie Energetică a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor Diplomelor şi Certificatelor Universitate (singura persoană din universitate desemnată într-o astfel de calitate, comisia având un număr de 9 membri selectaţi la nivel naţional/internaţional).

Din anul 2004 a ocupat funcţia de prodecan al Facultăţii de Inginerie, în perioada

2 2

006- 2014 a ocupat funcţia de Decan al Facultăţii de Inginerie, în perioada octombrie 014 - mai 2017 a fost rector al UCB.

A mai arătat că este autor/coautor a peste 45 de articole cotate în cele mai

importante publicaţii internaţionale de specialitate şi autor/coautor la peste 80 de articole ştiinţifice publicate la nivel naţional. Este coautor la 6 brevete de invenţie, iar rezultatele activităţii sale de cercetare au fost premiate cu Medalia de aur şi Medalia de argint la Salonul International de Inventică de la Bruxelles 2014. A implementat proiecte de cercetare ştiinţifică, cu finanţare europeană, de peste 4 milioane euro şi, de asemenea, a coordonat sau participat în calitate de membru în echipa de cercetare la peste 15 contracte de cercetare ştiinţifică sau proiecte educaţionale. Reclamanta a susţinut că pârâtul, deşi cunoaşte toate aceste aspecte, neputând să scrie ceva concret, dovedibil, despre activitatea reclamantei profesională, o acuză că ar fi

1

8

 

 

 

 

furat fonduri europene, deşi aşa cum a arătat mai sus, a derulat proiecte de cercetare ştiinţifică pentru care a obţinut cele mai înalte distincţii posibile (medalia de aur şi medalia de argint la Salonul de Inventică de la Bruxelles), aspecte care oricum au fost verificate de toate instituţiile care controlează fonduri europene, fără a fi identificată vreo neregulă. Pârâtul îi bagatelizează cercetarea ştiinţifică, munca de ani de zile, apreciind că este vorba despre cenuşă zburătoare (care de altfel este un subprodus al arderii cărbunilor în instalaţiile de ardere), că a luat milioane de euro şi a făcut un zid, minimizând rezultatele de excepţie până la anularea în totalitate, dat fiind faptul că publicului larg îi este greu să se familiarizeze cu cercetarea ştiinţifică a reclamantei (extragerea metalelor rare din cenuşa de cărbune, fabricarea materialelor de construcţii cu înglobarea deşeurilor rezultate în urma arderilor cărbunelui), fiind mai uşor să arunce totul în derizoriu, ştiind că şi dacă aş explica cercetarea ştiinţifică, aş avea un public limitat de specialitate care să înţeleagă aplicaţiile practice industriale ale cercetărilor sale şi eforturile care stau în spatele acestor realizări. Totodată, reclamanta a precizat că pârâtul critică şi deciziile administrative pe care reclamanta le iau în calitate de rector, prezentând informaţii false, decizii de management eronate care nu există, îi critică pe toţi colaboratorii săi din UCB., critică orice vot colegial în care propunerile sale sunt aprobate, tocmai pentru a crea un disconfort instituţional şi un vid de putere în jurul său, pentru ca reclamanta să îşi exercite cu maximă dificultate funcţia de rector. În acest sens, pârâtul a dedicat articole întregi Consiliului de Administraţie, analizează fiecare decan şi fiecare prorector, îi jigneşte, îi acuză în încercarea de a-i decredibiliza, critică Senatul Universitar pentru că nu o destituie, putându-se observa, la o parcurgere a celor peste 60 de articole, cât de denigraţi sunt aproape toţi cei rămaşi încâ în UCB. Reclamanta a învederat că, conform art. 253 Cod civil, persoana fizică ale cărei drepturi nepatrimoniale au fost încălcate poate cere instanţei încetarea încălcării şi interzicerea pentru viitor, dacă aceasta durează încă, precum şi constatarea caracterului ilicit al faptei săvârşite, dacă tulburarea pe care a produs-o subzistă. Totodată, cel care a suferit o încălcare a unor asemenea drepturi poate cere instanţei să îl oblige pe autorul faptei să îndeplinească orice măsuri socotite necesare de către instanţă spre a ajunge la restabilirea dreptului atins, cum sunt: a) obligarea autorului, pe cheltuiala sa, la publicarea hotărârii de condamnare; b) orice alte măsuri necesare pentru încetarea faptei ilicite sau pentru repararea prejudiciului cauzat. De asemenea, persoana prejudiciată poate cere despăgubiri, sau, după caz, o reparaţie patrimonială pentru prejudiciul, chiar nepatrimonial, ce i-a fost cauzat, dacă vătămarea este imputabilă autorului faptei prejudiciabile. Conform art. 1357 Cod civi, cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. Autorul prejudiciului răspunde pentru cea mai uşoară culpă.

Prin faptă ilicită se înţelege acţiunea sau inacţiunea omului contrară legii sau bunelor moravuri, care are ca rezultat atingerea sau încălcarea drepturilor subiective sau intereselor legitime ale altei persoane. Fapta ilicită a pârâtului constă în aceea că prin publicarea pe blogul său şi pe pagina de facebook a peste 60 de articole denigratoare la adresa reclamantei i-a încălcat dreptul la viaţa privată, dreptul la demnitate, dreptul la sănătate. Conform art. 71 Cod civil, orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private, iar conform art. 72 Cod civil, orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale, fiind interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

Reclamanta a solicitat instanţei de judecată să observe că pârâtul a depăşit demult limita libertăţii de exprimare în ceea ce o priveşte, dat fiind faptul că pârâtul a creat singur dezbaterea în spaţiul public, publicul nefiind interesat până la acest moment despre aspectele prezentate de pârât (sânii reclamantei, cocul dat cu gaz, bolizii inventaţi,

1

9

 

 

 

 

enumerarea tuturor morţilor familiei, isprăvile de ia grădiniţă până în 2023 ale Luminiţei strengăriţei, etc), a lansat în spaţiul public informaţii total false, calomniatoare, denigratoare, fără nicio bază legală sau susţinere factuală. Mai mult, pârâtul pretinde că mă cunoaşte din 1997 (când îşi aminteşte că am sărit gardul la un bărbat acasă pentru a obţine o funcţie), însă timp de 25 de ani nu a găsit de cuviinţă să expună aceste fapte, informaţiile nefiind de noutate şi nici cu caracter de interes pentru cineva, informaţiile nu se suprapun unei dezbateri preexistente de dată recentă în spaţiul public, ci pârâtul este cel care vine în spaţiul public şi insistă prin orice mijloace să anuleze onoarea şi reputaţia subsemnatei. Spunem anularea onoarei şi reputaţiei cu o deosebită proprietate a termenilor, pentru că ceea cc s-a întâmplat prin intensitatea articolelor jignitoare, prin frecvenţa acestora, prin hărţuirea zilnică la care sunt supusă, prin încercarea de compromitere a mea în toate mediile publice şi private, nu reprezintă simple atingeri ale demnităţii, ci ingerinţe extrem de grave. Reclamanta a învederat faptul că pârâtul acţionează cu vinovăţie şi este şi mândru de acest aspect, sens în care a învederat instanţei atitudinea sa faţă de prezentul proces, care, în loc să îl responsabilizeze, să îi tempereze jignirile şi limbajul folosit, 1-a determinat să scrie şi mai vehement, bagatelizând demersul judiciar al reclamantei, apreciind că instanţele nu au ce să îi facă şi este de neoprit, dorind să facă şi din prezentul litigiu un circ cu care să o compromită. Mai mult, a apreciat că suma pretinsă de reclamantă drept daune morale este preţul onoarei sale, că şi-a fixat un preţ minuscul, apreciind în cel mai josnic mod că în acest proces se va fixa preţul său, aruncând în derizoriu orice apreciere ar putea să facă instanţa. Faţă de toate aceste aspecte, reclamanta a apreciat că pârâtul a săvârşit fapta ilicită cu vinovăţie, cu vădită intenţie şi acţionând cu deplină rea-credinţă, fără a mai avea vreo urmă de reţinere, de ruşine, de bun-simţ, de educaţie, arătându-şi adevăratul caracter. Prin prejudiciu se înţelege rezultatul sau rezultatele dăunătoare patrimoniale sau morale, care sunt consecinţele încălcării sau vătămării drepturilor şi intereselor legitime ale unei persoane. În ceea ce priveşte prejudiciul pe care reclamanta îl pretinde, acesta este de natură morală, constă în afectarea stării de sănătate fizice şi psihice şi reprezintă urmarea încălcării drepturilor personale nepatrimoniale care definesc personalitatea umană, în tripla sa dimensiune: personalitatea fizică, personalitatea afectivă şi personalitatea socială. Afecţiunile fizice şi psihice sunt urmarea vătămării sănătăţii, restrângerii posibilităţilor de viaţă socială normală, atingerilor aduse demnităţii, cinstei şi onoarei unei persoane, atingerilor aduse vieţii private. Faţă de prejudiciul creat reclamantei, legătura de cauzalitate este evidentă, pârâtul recunoscând pe blogul său că doreşte să o distrugă, ameninţând-o că nu ştie cu cine s-a pus, că o va trimite în mizerie, hărţuind-o permanent cu aceste articole care au un impact din ce în ce mai mare, în creştere, fiind chiar stocate de anumiţi jurnalişti pentru a fi utilizate ulterior, acest lucru semnificând că pentru reclamantă va exista mereu un semn de întrebare în privinţa moralităţii şi profesionalismului, ca urmare a denigrărilor pârâtului. Totodată, reclamanta a atras atenţia asupra faptului că pârâtul acţionează cu bună ştiinţă, expune în spaţiul public subiecte care nu prezintă niciun interes pentru comunitate, dar care prin modalitatea scandaloasă şi prin picanteriile cu care sunt presărate atrag cititorii cu scopul vădit de a o compromite, deşi reclamanta s-a făcut remarcată în spaţiul public drept o persoană morală, cu o conduită decentă, care a evoluat într-un mediu profesional decent şi s-a făcut remarcată datorită muncii sale şi realizărilor profesionale constante.

Pentru aceste considerente, reclamanta a apreciat că sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale şi a solicitat admiterea acţiunii. De asemenea, a solicitat obligarea pârâtului la încetarea încălcării drepturilor nepatrimoniale prin îndepărtarea de pe site-urile şi paginile de socializare pe care le gestionează a articolelor cu privire la reclamantă şi interzicerea publicării unor noi articole

2

0

 

 

 

 

cu privire la reclamantă pentru viitor, dat fiind faptul că aceste articole denigratoare aduc grave prejudicii de imagine subsemnatei, sunt total false, au un limbaj suburban, nu prezintă niciun interes pentru o dezbatere publică, singura lor menire fiind aceea de mă şicana permanent. În contextul în care pârâtul a scris deja 63 de articole denigratoare despre reclamantă este clar că acesta trebuie oprit prin intervenţia instanţelor, astfel că se impune interzicerea publicării unor noi articole cu privire la reclamantă pentru viitor, fiind evident că este lipsit de orice obiectivitate în ceea ce o priveşte. Raportat la cuantumul daunelor morale, prejudiciul fiind evaluat de reclamantă la suma de 100.000 euro, sumă pe care chiar pârâtul o apreciază pe blog ca fiind derizorie (dacă e derizorie, să o şi achite) şi că reprezintă preţul reclamantei, reclamanta a apreciat că se impune acordarea acesteia în integralitate, chiar dacă în practica locală daunele morale pentru delictele în presă sunt relativ mai mici. Însă aceste articole trebuie apreciate şi în funcţie de modul în care au fost transmise, de impactul major pe care l-au avut în viaţa reclamantei, cauzându-i o gravă suferinţă psihică şi o înrăutăţire severă a stării de sănătate, ajungând să fie dependentă de anumite medicamente, astfel cum rezultă din actele medicale depuse la dosarul cauzei.

În drept, reclamanta-pârâtă şi-a întemeiat cererea modificatoare pe dispoziţiile art.

2

04 Cod procedură civilă, pe dispoziţiile art. 253 şi 1357 Cod civil şi pe dispoziţiile art. 8 şi 10 din CEDO. Reclamanta-pârâtă a solicitat judecarea cauzei în lipsă.

În dovedirea cererii de modificare a cererii de chemare în judecată, reclamanta- pârâtă a depus la dosar listă de articole denigratoare publicată de pârâtul-reclamant pe blogurile sale şi acte medicale(filele 78-203 vol. 3 şi filele 1-147 vol. 4). Prin email, la data de 13.02.2023, pârâtul-reclamant a înaintat la dosar întâmpinare faţă de cererea de modificare a cererii de chemare în judecată formulată de reclamanta-pârâtă (filele 150-152 vol. 4), prin care a invocat excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgu Jiu şi excepţia inadmisibilităţii cererii de modificare a acţiunii. În ce priveşte excepţia inadmisilităţii cererii de modificare a acţiunii, pârâtul a precizat că cererea de chemare în judecată a fost formulată de către Rectorul Universităţii Constantin Brâncuşi, iar Rectorul este o instituţie reglementată prin Legea nr. 1/2011 a educaţiei naţionale, iar această instituţie nu poate solicita daune morale, Rectorul nu este o persoană ci, este un organ de conducere unipersonal. A arătat faptul că acest aspect rezultă de la identificarea reclamantului, dată de însuși reclamantul, cel care are obligația să stabilească cadrul procesual „Popescu Luminița Georgeta-RECTOR al Universității Constantin Brâncuși din Târgu Jiu, în calitate de reclamantă, chem în judecată pe....” În ceea ce priveşte excepţia necompetenţei materiale a instanţei de judecată, având în vedere faptul că, reclamanta a solicitat daune în valoare de 100.000 Eur, iar echivalarea acestei sume în lei, ar duce la o sumă aproximativă de 500.000 lei, sumă ce depăşeşte cu mult obiectul de competenţă al judecătoriei, care este stabilit la art. 94 alin.1 lit.k ca fiind până la 200.000 lei inclusiv, motiv pentru care competenţa în primă instanţă aparţine tribunalului şi nu judecătoriei.

Pârâtul-reclamant a mai arătat că opinia sa fiind una avizată, având în vedere faptul că, în perioada 2006-2022, a exercitat succesiv funcții de conducere în cadrul Universității Constantin Brâncuși din Târgu Jiu și anume funcția de Rector al Universității, respectiv funcția de Președinte al Senatului Universității. Mai mult decât atât, fiind profesor universitar doctor și conducător de doctorat în domeniile Sociologie și Științe ale Educației.

A menţionat pârâtul-reclamant faptul libertatea de exprimare este garantată de art.

3

0 din Constituția României ale cărei reglementări prescriu faptul că, „Libertatea de

exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel,

2

1

 

 

 

 

prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile. Cenzura de orice fel este interzisă.” De asemenea, libertatea de exprimare este reglementată și de art. 10 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, precum și de art. 11 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene.

Pârâtul-reclamant a menţionat că modalitatea de exprimare a acestuia fiind una satiră, metaforică, o licență literară, acest aspect rezultând din ansamblul exprimărilor pe care le are, precum și raportându-se la nivelul profesional-intelectual, având în vedere faptul a ajuns la cel mai înalt nivel în ierarhia gradelor universitare și anume având calitatea de conducător de doctorat. Pârâtul a precizat că epitetele ( cu valoare adjectivală ataşate substantivului ,, rector” vizează conduita reclamantei, faptele săvârşite de aceasta fiind de notorietate, aceste fapte o califică drept ,, rector căprar” (articolul resptectiv postat pe blog explică termenul, sinonim gradului de caporal în armată), procedeele folosite de către reclamanta ce conduce U.C.B., fiind similare cu cele folosite de caporali în raport cu subordonaţii. Pârâtul a învederat faptul că nu a făcut trimitere la aspectul fizic al reclamantei, ci la procedeele ei prin care îşi ascunde talia, folosind tonuri zgomotoase prin care îşi anunţă prezenţa, cultivând spaima printre angajaţi. A mai relatat pârâtul faptul că, expresia ,, gâtul putregăit” nu vizează un defect fizic, ci exact imaginea decadenţei, a ,, putregaiului moral”, în care se complace reclamanta, expresia ,, proasta clasei” nu-i aparţine, dar reclamanta i-a comunicat, în sensul apariţiei că, articolul o vizează. Totodată, pârâtul a reiterat aspectele invocate în întâmpinarea depusă la dosar la cererea de chemare în judecată. În dovedire, s-a solicitat încuviinţarea probei cu înscrisuri Legea 1/2011. Prin sentinţa civilă nr. 1505/23.03.2023 pronunţată de către Judecătoria Târgu Jiu în dosarul nr. 13170/318/2022 a fost admisă excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Târgu Jiu, invocată de către pârât şi s-a declinat competenţa de soluţionare a cauzei având ca obiect „pretenţii”, acţiune formulată de reclamanta-pârâtă Popescu Luminiţa Georgeta, în contradictoriu cu pârâtul-reclamant Gorun Adrian, în favoarea Tribunalului Gorj şi s-a dispus trimiterea dosarului instanţei competente, de îndată. Pentru a pronunţa o astfel de sentinţă, instanţa de fond analizând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. 1 Cod procedură civilă, excepţia necompetenţei meteriale a instanţei, a constatat că aceasta este întemeiată, urmând să o admită pentru următoarele considerente: Reclamanta Popescu Luminița Georgeta a solicitat obligarea pârâtului Gorun Adrian la plata sumei de 100.000 euro cu titlu de daune morale. Conform art. 248 alin.1 C.pr.civ., instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi a celor de fond care fac inutilă, în tot sau în parte, administrarea de probe noi ori, după caz, cercetarea în fond a cauzei. Potrivit art. 129 alin.1 C.pr.civ., necompetenţa este de ordine publică sau privată, iar în conformitate cu prevederile art.129 alin.2 pct. 2 C.pr.civ., necompetenţa de ordine publică există atunci când se încalcă competenţa materială, când procesul este de competența unei instanţe de alt grad.

Nu în ultimul rând, art. 130 alin.2 Cod procedură civilă stabileşte că necompetenţa materială şi teritorială de ordine publică trebuie invocată de părţi ori de către judecător la primul termen de judecată la care părţile sunt legal citate în faţa primei instanţe. Potrivit dispozițiilor art. 94 li.k c.pr.civ., judecătoriile judecă în primă instanță, orice alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 200.000 lei inclusiv, indiferent de calitatea părților, profesioniști sau neprofesioniști,

Aplicând la speţă principiile legale enunţate anterior, instanţa a constatat că valoarea obiectul cererii este superioară sumei de 200.000 lei, astfel încât competența

2

2

 

 

 

 

materială de soluţionare a cererii de chemare în judecată aparţine Tribunalului Gorj, conform dispoziţiilor art. 95 pct. 1 şi art. 94 pct. 1 lit. k Cod procedură civilă. Având în vedere considerentele de mai sus, instanţa a admis excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Tg-Jiu excepţie de ordine publică, invocată prin întâmpinare, şi a dispus declinarea competenţei de soluţionare a prezentei cauze în favoarea Tribunalului Gorj. La data de 27.04.2023 dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Gorj-Secţia I Civilă sub nr. 1172/95/2023 stabilindu-i-se prim termen de judecată la data de 15.06.2023. Prin încheierea de şedinţă din data de 14.09.2023, instanţa a respins ca inadmisibilă cererea reconvențională formulată de pârâtul Gorun Adrian şi a încuviinţat proba cu înscrisuri solicitată de părţi şi proba testimonială. Prin încheierea de şedinţă din data de 19.10.2023, instanţa a pus în vedere reclamantei Popescu Luminiţa ca în termen de 5 zile să depună la dosar lista cu numele şi adresa noului martor, s-a luat act de faptul că reclamanta Popescu Luminiţa şi avocat Lădaru Eduard, pentru pârât, au fost de acord ca la următorul termen de judecată să fie audiaţii cei doi martori propuşi de reclamantă şi s-a amânat judecarea cauzei pentru data de

2

3.11.2023. La termenul de judecată din data de 23.11.2023 instanţa a încuviinţat cererea de

amânare formulată de reclamanta, Popescu Luminiţa Georgeta şi a amânat judecarea cauzei şi a acordat termen de judecată la data de 01.02.2024, ora 13,00, pentru când s-au citat martorii propuşi de părţi în vederea audierii. La termenul de judecată din data de 01.02.2024 instanţa, în raport de dispoziţiile art.318, 319, 321 Cod de procedură civilă, a ascultat martorii prezenţi, Merişescu Mihaela, Boian Dumitru Flavius, Drulă Valeriu şi a amânat judecarea cauzei la 07.03.2023, ora

1

3,00, pentru citarea şi audierea martorului lipsă, Marin Cornel.

Prin încheierea de şedinţă din data de 07.03.2023, instanţa a procedat la audierea

martorului Marin Cornel şi a amânat judecarea cauzei şi a acordat termen de judecată la data de 04.04.2024, ora 13,00, pentru dezbaterea fondului, cu acordul părţilor. La termenul de judecată din data de 04.04.2024, instanţa a constatat cauza în stare de judecată şi a acordat cuvântul părţilor pe fondul cauzei, rămânând în pronunţare asupra cauzei de faţă.

Analizând actele şi lucrările dosarului, tribunalul reţine următoarele:

Prin cererea dedusa judecatii, reclamanta Popescu Luminiţa Georgeta, în contradictoriu cu pârâtul Gorun Adrian, a solicitat ca prin hotărârea ce se va pronunţa, să fie obligat pârâtul la plata sumei de 100000 euro reprezentând daune morale şi la plata cheltuielilor de judecată.

De notat că, prin incheierea de la termenul de judecată din 14.09.2023 , in ceea ce privește cererea reconvenţională formulată de pârâtul-reclamant Gorun Adrian, aceasta a fost respinsă ca inadmisibilă, astfel: ,, observând petitele din cererea reconvenţională şi în raport de faptele pretins delictuale ce dau naştere la repararea prejudiciului în opinia pârâtului-reclamant, tribunalul apreciază că nu există legătură între cele două cereri încât acestea să fie judecate împreună, iar din toată motivarea şi argumentarea cererii reiese că se vorbeşte despre fapte ce nu sunt în legătură cu articolele din blogul menţionat şi care au determinat sesizarea instanţei de judecată pentru repararea prejudiciului de imagine, drept pentru care respinge cererea reconvenţională ca inadmisibilă. Se are în vedere că soluţia instanţei asupra raportului juridic dedus judecăţii în prezenta cauză nu are nicio consecinţă juridică asupra drepturilor pe care solicită pârâtul–reclamant să le stabilească instanţa cu privire la pretenţiile sale din cererea reconvenţională. Toate motivele si argumentele expuse in sustinerea cererii reconventionale vizeaza perioade de timp anterioare lunii august 2022, deci nu se poate stabili niciun fel de legatura intre cele doua cereri pentru a fi judecate impreuna, nu deriva din acelasi raport juridic. Paratul are posibilitatea introducerii pe cale separata, in conditiile dreptului comun, insa, cum esenta cererii reconventionale

2

3

 

 

 

 

rezida in legatura pretentiilor solicitate in raport de cererea principala, aceasta nu se poate judeca concomitent cu cererea principala. Motivarea expusa la punctul 8, desi face vorbire de incetarea unui raport de munca ulterior lunii august 2022, din toata argumentatia paratului, tribunalul nu poate sa retina ca fapta delictuala pretinsa deriva in urma articolelor de blog, ce fac obiectul cererii principale. Cu privire la cererea principală, reține tribunalul că actualmente, respectiv la data introducerii cererii si pe parcursul solționării cauzei, reclamanta deține funcția de Rector al Universităţii Constantin Brâncuşi din Târgu Jiu, acțiunea fiind insă formulată nu din aceasta calitate, astfel cum s-a arătat in una din cererile depuse la dosar, ci ca persoana fizică. În acest sens , se va reține că începând cu luna august 2022, pe blogul „Viaţa şcolii”, au apărut mai multe articole publicate de pârât care o vizează pe reclamantă, sustinerile acesteia fiind pe deplin dovedite, prin materialul probator admisnistrat. In primul rând, se subliniază aspectul că pârâtul nu a negat ca este titularul articolelor, insă a invocat caracterul satiric al acestoa si al expresiilor utilizate, apreciind ca nu sunt de natură să lezeze valori morale sau patrimoniale. Cu toate acestea, reținând cronologia articolelor, astfel cum acestea sunt depuse la dosarul cauzei, in extras, se reține că, din cuprinsul acestora reiese o descriere a reclamantei, realizată atât in exercitarea funcției publice, cât si in viața privată, dincolo de ceea ce se putea justifica din perspectiva unui demers jurnalistic sau publicistic. Continutul celor mai multe din articole depășesc un cadru rezonabil, care ar putea fi acceptat ca satirizând trăsături sau atitudini cu care autorul nu este de acord, modalitatea de publicare si continutul concret, reprezentând o veritabilă campanie de defăimare a reclamantei. Astfel, in articolul Alarmă! din septembrie 2020 o denumeste pe reclamantă ,, rectorița căprar, precupeața ce și-a legat.. din Vulcan la brâu , interzicând și muștelor să mai viziteze Centrul Brâncuși, cade , din treaptă in treaptă, spre fundul haznalei pe care o confundă cu instituția.. Din nazdrăvăniile ei de căprar, vreau să fie cunoscute, deocmadată, două, una mai penibilă decât alta. Prima: scormonește cu botu-i țâfnos atât de adânc , incât tot ce-i stăruie prin nările învolburate crede că se și mănâncă... Josnică si jalnică poate fi aceasta Popească...,, succedând in acest fel: ,, Dar ea nu se lasă! După ce i-a interogat pe unii şi alţii ce e cu blogul ce-i expune nuditatea, merge direct la... ţintă! Gata! L-a descoperit pe cel ce „răspândeşte" postările despre ea şi ciraci! Cum? Apelând la cele mai „sofisticate " metode: verificând un număr de telefon — public de altfel ~ şi descoperindu-l pe inamic! Care inamic, întâmplător, lucrează pe moşia ei (prăpădita confundă insituţia cu „averea" ei, depozitată în 23 August!). Şi, „dovedindu-l" pe duşman, merge, sub impulsurile măruntaielor, să-l ameninţe..,, Ulterior, in articolul Rectorul căprar apare o descriere grotescă a reclamantei drept:,, ...aceste tocuri înfipte în gatul putregăit al rectorului căprar reprezintă imaginea decadentei..,, In plus, sintagme cu privire la care tribunalul nu valorifică apararea pârâtului in sensul ca este prezentată satiric activitatea profesională a acesteia: ,,groparul fără leac al universităţii...", ,,...venirea ei.. venirea dezastrului...''. In articolul „De ce a dispărut Fundaţia UCB şi - mai ales - de ce rectorul căprar iniţiază cruciada împotriva culturii'', reclamanta este catalogată in mod direct intr-un anume fel, dincolo de limitele decenței: "Ascunzându-şi micimea fizică prin implantarea tocurilor producătoare de ecouri sinistre pe holurile largi ale U.C.B., rectoriţa căprar nu- şi poate ascunde micimea intelectului, incapacitatea predictibilităţii, lipsa circumvolutiunilor... Ea „munceşte", nu gândeşte. Pentru ea, U.C.B. este sursa şi vehiculul carc-i îndestulează poftele femeii „nesătule", însetată de putere. Rectoriţa căprar PLG este o parvenită (parvenită-în sensul că acest ,,par" echivalează cu „prin", respectiv, venirea ei, în diverse funcţii, prin căţărarea pe statutul unui bărbat), o firavă expresie a democraţiei originale de tip iliescian. Un coleg de-al ei, de pe vremea când erau prodecani, sub comanda decanului O.O. o numea „Japiţa"".

2

4

 

 

 

 

In articolul articolul intitulat ,,Luminiţă ştrengărită” ,,această PLG nu doar o persoană sinistră, ci şi o însă fără scrupule. Nu. Nu are rost să vă întrebaţi de unde i se trage această dominantă însuşire caracterială! Nu-i căutaţi rădăcinile în starea de spirit creată în jurul naşterii ei când, spre a-i prescrie grandomania, cei din preajmă i-au dat prenumele Luminiţa, numele urmat după tată (din descrierile ei, om cumsecade) fiind Dobrescu. Tânjindu-se după gloria Luminiţei Dobrescu - laureata Festivalului „ Cerbul de Aur" din acei ani, fără măcar a-şi imagina ce va ieşi din „creaţia" lor, părinţii i-au imprimat - prin nume şi prenume - reflexul grandomaniei. Numai că, acest reflex dobândit-, nu s-ar fi cristalizat şi transformat în stil de viaţă, dacă factorii favorizanţi nu l- ar ţi surescitat mereu. Aceşti factori stau în „lecţiile" de viaţă la care PLG a fost - încă din copilărie - prezentă. „ Lecţii "primite în calitatea ei de „ şoim al patriei", „pionier " şi „ utecist" - de unde ea - cu mintea-i perfect descrisă în acel articol ce-ipune pecetea existenţială - Proasta clasei - nu a reţinut decât cum nu trebuie să fie atunci „când va fi mare", nicidecum cum ar trebui să fie spre a întruni condiţii/e omului educat în spiritul bunului- simţ, al omului călăuzit de sentimente trainice, al omului erudit şi solidar cu semenii lui, a omului pentru care dreptatea, echitatea, prestigiul intelectual, cinstea, onestitatea, respectul de sine şi respectul pentru ceilalţi ele. trebuie să reprezinte tronji existenţiali, încercând să-şi depăşească pornirile primitive dominante din fire etc. In acelasi articol, apar referiri cu privire la viața privată a acesteia : ,, Sărmana luminiţa ştrengărită! Ea - în viclenia-i caracteristică se ştie cine este! Îşi ştie — şi, probabil, şi-i numără în gând - bărbaţii care au propulsat-o în „lumea bună" (deşi, la fel de bine ştie să disece bancul cu unguroaica „prinsă" de soţul Gyuri asupra faptului!!!), dar mizează pe resorturile generalizate ale IMPOSTURII. Altfel spus: ea ştie cine este şi că nu reprezintă decât NIMICUL, în timp ce ei, făţarnicii, mimează că habar nu au de statutul şarlatanei! Fiecare va răspunde, cum spune proverbul: „După faptă şi răsplată!". Şi fiecare trebuie să-şi aleagă: U.C.B. sau IMPOSTOAREA pentru care funcţia de rector este scopul vieţii ei anoste! Funcţie ce-i stimulează reflexul atât de ingenios descris de Pavlov! Esti penibilă, frizând absurdul, şi-au dat seama încă de multă vreme, oamenii din U.C.B. cărora încerci (dar, fii sigură, fără succes!) să le pui restricţii în exprimarea gândurilor. Eşti atât de penibilă, încât şi cel mai înfocat susţinător al instinctelor tale josnice a înţeles că tu, rectoriţa căprar, duci la pietre o instituţie construită cu devotament de către oameni pe care i-ai aruncat afară, manipulând şi aruncând cu noroi în opera şi activitatea lor. E de ajuns să-ţi amintesc pe Valentin Poliţă - rectorul care, la diverse presiuni venite dinspre Petroşani - te-a adus din noroaiele unor cariere, făcându-te asistent universitar, de Gheorghe Mihăiţă care te-a susţinut - via PNŢCD - spre a te instala inspector şcolar general, de Olaru Onisifor, decanul care te-a propulsat în funcţii didactice şi „adjunct" al lui, fabricăndu-te profesor universitar şi inclusiv de mine, cel care te-am făcut şi rector şi „savantă ", de mulţi alţii, fără de care ai fi rămas în cizmele ce-ţi mângăiau partea dorsală pe la Pietrele Albe, îngropându-ţi „ inteligenţa nativă "prin nămolul Jiului şi „ mult stimată "fără V. Paliţă care s-a milit de „biata mititică, proaspăt căsătorită şi neajutorată'' ai fi şi acum printre pietrele devenite verzui, dacă nu cumva ai fi dispărut printre firicelele de nisip. Ei, bine, ai izbutit! Te-ai dat de trei ori peste cap, ţi-ai aranjat poalele ce-ţi acoperiseră creştetul şi-precum Greuceanu - ai devenit mai

„

puternică", mai ..inteligentă", mai „demnă" şi mai aplecată spre fapte mari. Ai răbdat

până la limita pierderii ultimului grăunte de demnitate, scrâşnind din dinţişorii (încă ..de lapte") ce-ţi schimonoseau obrajii, darfară a crâcni de moment, pentru că „momentul" tău încă nu venea. Răbdând, înghiţind în sec şi gustând neîncetat din paharul plin cu venin, te- ai otrăvit în aşa mod încât ţi-ai jurat în bărbia ciocolatie răzbunare..,, In articolul stat in extras la dosar , denumit „De la silicoane la nonvaloare,, se pune la indoaila profesionalismul reclamantei si corectitudinea eligilibiltății sale in functie: ,, Şi nu mai trebuie să se întrebe Cîmpeanu şi gaşca lui de rectori ilegitimi

2

5

 

 

 

 

(instalaţi prin fraudarea legii, pentru cel de- al treilea mandat) sau reclamagii la adresa propriei universităţi, precum această făptură cu nume comun- POPESCU- o sfertodoctă căţărată în fruntea unei universităţi pe care a căpuşat-o ani la rând, de ce cercetarea universitară de la noi se menţine în coada clasamentelor internaţionale! (Va urma)''. Ulterior, pe pagina de internet htps:// adriangorun.ro- sunt publicate o serie de articole, depuse de reclamantă in timpul procesului, in cadrul probei cu inscrisuri; in articolul Din rubrica ,,Faptul divers,, datat ianuarie 2023, filele 70-77 volumul format in dosarul 1172/95/2023, sunt descrise in mod batjocoritor si degradant pentru orice femeie , presupuse fapte ale reclamantei , astfel: ,, ...rabdatoare -până la momentul prielnic-PLG- scuipată atît la propriu, dar mai ales la figurat- de toți barbații care au așezat câte o cărămidă la edificul propulsării ei profesionale- a stiut să-și gestioneze pornirile paranoice spre mărire, ștergându-si cu dosul palmei incepând cu colțul buzelor, continuând cu nasul, ochii, gâtul, fruntea si obrajii, toate ,,flegmele,,ce i-au fost aplicate competiția.... Iar azi, pusă pe poziția de bornă la acel campionat de scuipat in lungime, PLG ar fi mândră de acest piedestal, după ce iși curăță flegmele de pe chip...,,

In același sens, articolul De la proasta clasei la procesomană de profesie din februarie 2023, o descrie pe reclamantă drept,, precupeața uzurpatoare căpătând curaj prin raportare la fiica judecătoare... concluzia nu comporta discuții: Popescu L. G. este rector pirat, chiar daca va apela la pești ,,provocatori,, cărora li se răspunde prin săbii mutilante sau incendieri de garaje ale vecinilor, PLG riscă orice! Mai puțim poziția de rector, dobândită fraudulos...,,

In ceea ce priveste ingerința in viața privată, din pesrpectiva moralității personale, tribunalul reține partial din extrasele articolelor state la dosar: ,,Mulţi au căzut în

„

năvodul" precupeţei, căinând-o după cele ce i s-au hărăzit de Dumnezeu în ultimul an. Căinând-o că „şi-apierdut" soţul şi soacra! Ei, aş! Dacă i-ar „citi" interioarele blagoslovite" de diverşi întru' „formarea" ei ca.....om", le-ar fi uşor tuturor să descifreze!

„

Nu intru în amănunte, dar, exact din spusele ei, din declaraţiile ei „fierbinţi", stiu bine ceea ce simţea pentru cei dispăruţi. Accentuez: din spusele ei (adânc înfiripate în DISPREŢ!), pentru că PLG se destăinuie adesea, dăndu-se victimă. Mie nu-mi pare rău de ea pentru dispariţia soţului si a soacrei, ci de cei dispăruţi, pentru că ea a jucat tot timpul la mai multe „capele", căutând să~i impresioneze pe toţi! Iar acum, văzându-se unică (dar şi singură!) se lamentează, căutând să-i impresioneze pe toţi cei ce-i „joacă " după cum le

„

cântă "!

,

,Tu, „umbra palidă a Ioanei d' Arc", trebuia sărţi schimbi poziţia: din „poziţia"

de... ,,sub". în poziţia „deasupra"! Nu am la îndemână acum probe care să-ţi reamintească „poziţiile", dar, cunoscându-te (cum voi dovedi ta „procesul judeţului"), stiu foarte bine cât de insistentă eşti, îmboldindu-ţi, cum spunea- şi am probe în ceea ce susţinea un coleg - pe sub masă, cu lipsă de pudoare, prin „lăsarea genunchilor în voia sortii, în atinserea tandră a ... genunchilor" controlorilor!”etc.........

Prin urmare, aşa cum rezultă din înscrisurile anexate cererii de chemare în judecată reclamanta a fost subiectul unor articole publicate pe un blog aparținând pârâtului, ulterior pe pagina de internet asociată numelui acestuia, aspecte care nu au fost contestate de pârât, articole care cuprind descrieri denigratoare ale activității profesionale ale acesteia , care pun sub indoială probitatea sa morală si profesională si care nu pot fi justificate prin exercitarea libertății de exprimare. Articolele au fost pubicate pe platforme online, cu un numar suficient de urmaritori, dar si distribuite prin aplicatia WhatsApp, dovedindu-se astfel, pe deplin, publicitatea si amploarea dată de public celor lecturate in platformă. Astfel, potrivit dispoziţiilor art. 8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale (denumită în continuare C.E.D.O), orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a domiciliului său şi a corespondenţei sale, amestecul unei autorităţi publice în exercitarea acestui drept nefiind admis decât în măsura în care acest amestec este prevăzut de lege şi dacă reprezintă o măsură care, într-o societate

2

6

 

 

 

 

democratică, este necesară, între altele, pentru protejarea drepturilor şi libertăţilor altora. De acceptat că noţiunea de viaţă privată are un conţinut care variază în funcţie de epoca la care se raportează, de societatea în cadrul căreia individul trăieşte şi chiar de grupul social căruia îi aparţine. Conform interpretărilor oferite acestei noţiuni prin jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, viaţa privată cuprinde dreptul persoanei la viaţă privată intimă, personală, dreptul la viaţă privată socială şi dreptul la un mediu înconjurător sănătos. În sensul C.E.D.O., noţiunea de viaţă privată este autonomă şi variabilă atât în raport cu persoana care apare ca titular, cât şi în timp, acceptându-se că întinderea dreptului la respectarea vieţii private este mai redusă, în măsura în care individul pune în contact viaţa sa privată cu viaţa publică. În domeniul de aplicare al dispoziţiilor art. 8 din C.E.D.O. intră şi dreptul la reputaţie, demnitate acesta fiind înţeles ca o componentă a vieţii private a persoanei. Sub aspectul manierei de reglementare a libertăţii de exprimare, pozitie exprimată in apărare de pârât, sunt de avut în vedere dispoziţiile art. 10 din C.E.D.O., care prin alin. 1 stabilesc că orice persoană are dreptul la libertate de exprimare, acest drept cuprinzând libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii şi idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Potrivit acestor dispoziții

„orice persoana are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de

opinie si libertatea de a primi sau comunica informaţii sau idei fără amestecul autorităţilor publice si fără a tine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedica statele sa supună societatile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare. Exercitarea acestor libertati ce comporta îndatoriri si responsabilitati poate fi supusa unor formalitati, conditii, restrângeri sau sanctiuni prevazute de lege, care constituie masuri necesare, într-o societate democratica, pentru securitatea nationala, integritatea teritoriala sau siguranta publica, apararea ordinii si prevenirea infractiunilor, protectia sanatatii sau a moralei, protectia reputatiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informatii confidentiale sau pentru a garanta autoritatea si impartialitatea puterii judecatoresti”. Dreptul apărat de articolul 10 din CEDO cuprinde, aşadar, atât libertatea de opinie, cât şi, ceea ce interesează în cauza de faţă, dreptul de a primi sau comunica informaţii sau idei, sau „libertatea de exprimare”. Întrucât nici exerciţiul libertăţii de exprimare nu este unul absolut, alin. 2 al articolului afirmă că exercitarea acestor libertăţi poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru, între altele, asigurarea protecţiei reputaţiei sau a drepturilor altora. Potrivit jurisprudentei Curtii în materie, relevată cu titlu de principiu în cauza Handyside contra Regatului Unit, „libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esentiale ale unei societati democratice, una din conditiile primordiale ale progresului sau si ale împlinirii individuale a membrilor sai” si acopera „nu numai informatiile sau ideile care sunt primite favorabil sau care sunt considerate inofensive ori indiferente, ci si pe acelea care ofenseaza, socheaza sau îngrijoreaza statul sau un anumit segment al populatiei. Acestea sunt cerintele pluralismului, tolerantei si spiritului deschis, în absenta carora nu exista societate democratica”. Libertatea de exprimare poate fi supusă unor ingerinţe, în condiţiile alineatului 2 al articolului 10, care trebuie însa sa îndeplineasca mai multe cerinte: sa fie prevazute de lege, să urmareasca un scop legitim (dintre cele enumerate limitativ in alineatul mentionat), măsura luată să fie necesară într-o societate democratică, cu o privire specială asupra proporţionalităţii ingerinţei cu scopul legitim urmărit.

Protectia reputatiei unei persoane este prevazuta în art. 10 paragraful 2 din Conventie, ca temei pentru restrângerea libertatii de exprimare. Imaginea persoanei tine de sfera vietii private, iar statele semnatare, în baza obligatiilor pozitive, trebuie sa garanteze

2

7

 

 

 

 

oricarei persoane, chiar daca aceasta este persoana publica, „o speranta legitima în ceea ce priveste protectia si respectarea vietii sale private” împotriva practicilor presei de senzatie (cauza von Hannover c. Germaniei, hotarârea din 24 iunie 2004, par. 68). Prin raportare la scopul exercitarii unor ingerinte ale autoritatilor statale în exercitiul libertatii de exprimare, jurisdictia europeana de contencios al drepturilor omului a fost adeseori confruntata cu solutionarea „conflictului” ce poate sa apara între exercitarea libertatii de exprimare si necesitatea protejarii „reputatiei si drepturilor ce apartin altor persoane”. Prin cauza Lingens c. Austriei, Curtea a stabilit o foarte importanta distinctie între afirmarea unor fapte si cea a unor judecati de valoare (distinctie ce corespunde într-o anumita măsură celei realizate în chiar textul articolului 10 din Conventie: „libertatea de a primi sau comunica informaţii sau idei”). Potrivit Curtii, „existenta faptelor poate fi demonstrata, în timp ce adevărul judecăţilor de valoare nu este susceptibil de a fi dovedit”. Din distincţia pe care a realizat-o Curtea între fapte si judecăţi de valoare se poate desprinde concluzia potrivit căreia persoanele care fac afirmaţii referitoare la fapte obiective li se poate în mod legitim cere sa dovedească adevărul acestora. Pe de alta parte, hotărârile Curţii de la Strasbourg indică clar principiul conform căruia adevărul obiectiv al afirmaţiilor nu trebuie sa fie singurul criteriu luat în considerare de instanţe în situaţia în care analizează o acuzaţie de calomnie, elementul determinant trebuind sa fie buna-credinţă a autorului afirmaţiilor care afectează reputaţia părţii vătămate (daca a cunoscut sau nu ca acestea sunt false, precum si daca a depus diligentele necesare, în circumstanţele date, pentru a verifica autenticitatea afirmaţiilor). Astfel, un rol important în stabilirea răspunderii celor care publica sub orice forma un articol, îl are buna sau reaua-credinţă cu care aceştia au acţionat, în stabilirea acesteia un element determinant fiind deţinut de cercetările întreprinse în vederea scrierii articolelor în cauză, trebuind să existe motive particulare care să permită înlăturarea obligaţiei care incumbă de a verifica declaraţiile factuale calomnioase, chiar şi în ipoteza în care sunt preluate de la terţi, în acest sens fiind avute în vedere mai ales natura şi gradul calomniei în cauză. Or, în speţa de faţă, nu poate fi reţinută buna-credinţă în exercitarea dreptului la liberă exprimare al pârâtului, potrivit art. 75 alin. 2 Cod civil atât timp cât acesta nu a avut siguranţa realităţii aspectelor de fapt invocate, respectiv că reclamanta ar fi comis fapte de natură penală- delapidare de fonduri, sustragere de bani, că nu ar fi respectat procedurile judiciare- obtinerea postului in mod fraudulos, că exercitarea funcției si atribuțiilor ce îi reveneau în virtutea obligaţiilor de serviciu a presupus o abordare subiectivă, aspecte contrazise de probatoriul administrat în cauză. Reclamanta este cunoscută la nivelul comunității din perspectiva profesională, fiind profesor universitar, formator didactic de anvergură, are o activitate didactică de 29 de ani , iar din anul 2006 este profesor universitar. În anul 2000 şi-a susţinut teza de doctorat, obţinând titlul ştiinţific de doctor inginer, iar în anul 2016, în urma susţinerii tezei de abilitare, a obţinut atestatul de abilitare şi calitatea de conducător de doctorat în Inginerie energetică la Universitatea Politehnica din Bucureşti. Începând cu anul 2014 este membru în Comisia de Inginerie energetică a Consiliului Naţional de Atestare a Titlurilor, Diplomelor şi Certificatelor Universitare. In perioada 2004-2006 a ocupat funcţia de prodecan al Facultăţii de Inginerie, în perioada 2006-2014 a ocupat funcţia de decan al aceleiaşi facultăţi. Începând cu anul 2014 a ocupat funcţia de rector al Universităţii. Prin sentinţa civila nr. 3527/2020 din 04.08.2020, definitivă prin Hotărârea Curţii de Apel Bucureşti nr. 1535/2021 din 15.07.2021 instanţa a dispus reîncadrarea sa în funcţia de rector, astfel că începând cu luna iunie 2022 a revenit pe funcţia de rector.

Nu exista niciun inscris care sa arunce indoieli cu privire la legitimitatea functiilor, nici dovezi care sa ateste cele mentionate in cadrul articolelor cu privire la fraudarea unor concursuri de numire in functii, dar nici in legatura cu activitatea profesionala stiintifică a

2

8

 

 

 

 

acesteia. Sunt depuse o serie de incrisuri care atesta o elaborata cariera didactică si stiintifică, astfel că, in condițiile inexistenței unui mimim indiciude natura legală, care sa creeze dubiu cu privire la titluri si distinctii, nu se poate caracteriza atitudinea pârâtului, decat ca fiind de rea-credință. In acelasi sens, afirmatiile calomnioase cu privire la infățișare, aspect, moralitate, sunt dincolo de orice limita acceptată in cadrul publicistic obisnuit. Pe cale de consecinţă, se impune a se statua că, în lipsa bunei-credinţe şi a bazei faptelor, pe de o parte, expresiile utilizate în articolele incriminate, iar pe de altă parte, perioada apreciabilă de timp cât aceste articole au apărut, au lezat integritatea psihică si demnitatea reclamantei, contrar prevederilor art. 58 alin. 1 si art. 72 C.Civ., respectiv art. 8 din Conventie, cu depăşirea limitei criticilor acceptabile din perspectiva art. 10 din Conventie, privind dreptul la liberă exprimare. Or, aşa cum am menţionat anterior, libertatea de exprimare exercitată cu bună- credinţă, presupune ca autorul afirmaţiilor sa cunoască veridicitatea acestora, fiind obligat să depună suficiente eforturi pentru a verifica acest caracter al lor, ceea ce nu se verifică în speţa de faţă. Mai mult, descrierea fizică si morala a reclamantei, din cadrul articolelor, este de natura sa o prejudicieze grav, aspecte care au si avut loc, dupa cum rezulta din declaratiile martorilor. Aceasta a fost supusă, pe un interval de 2 ani, unui adevarat proces public, defaimator, fara minime dovezi in acest sens, articolele fiind distribuite prin aplicatii de comunicare catre toate numerele de telefon din cadrul institutiei de invățământ unde activează si in mediul academic, ceea ce incă o data , subliniază reaua -credință si intentia vadită de defaimare a acesteia.

Astfel, potrivit art. 1.357 C.civ., cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârşită cu vinovăţie, este obligat să îl repare. În plus, art. 1.353 C. civ. prevede că

„cel care cauzează un prejudiciu prin chiar exerciţiul drepturilor sale nu este obligat să îl

repare, cu excepţia cazului în care dreptul este exercitat abuziv”. Din prevederile legale sus menţionate, rezultă că pentru angajarea răspunderii civile delictuale se cer a fi întrunite cumulativ câteva condiţii, şi anume: existenţa unui prejudiciu; existenţa unei fapte ilicite; existenţa unui raport de cauzalitate între fapta ilicită şi prejudiciu; existenţa vinovăţiei, a vinei, celui care a cauzat prejudiciul, constând în intenţia, neglijenţa sau imprudenţa cu care a acţionat, ori în cea mai uşoară culpă. Nu se poate vorbi despre o răspundere civilă delictuală dacă nu s-a produs un prejudiciu, o pagubă, o daună, prejudiciul, ca element esenţial al răspunderii delictuale, constând în „rezultatul, în efectul negativ suferit de o anumită persoană, ca urmare a faptei ilicite săvârşită de o altă persoană”. Doctrina de specialitate a subliniat constant faptul că despăgubirea care se acordă în cazul răspunderii civile delictuale este întotdeauna patrimonială, chiar dacă prin aceasta se tinde la repararea unor prejudicii fără caracter patrimonial, denumite tradiţional daune morale. Prejudiciul este unul moral, nepatrimonial, în ipoteza în care el, de principiu, nu este susceptibil de evaluare bănească, cum ar fi spre exemplu, atingerea adusă onoarei şi demnităţii unei persoane, suferinţele de ordin afectiv sau fizic, încălcarea unor drepturi personale nepatrimoniale, etc. Pentru ca prejudiciul să fie susceptibil de reparare, se cer a fi întrunite cumulativ unele condiţii, şi anume: să fie cert, adică să fie sigur atât în privinţa existenţei sale, cât şi în privinţa posibilităţii de evaluare, şi să nu fi fost încă reparat, dat fiind că, în cazul răspunderii civile delictuale, repararea prejudiciului are drept scop înlăturarea integrală a efectelor faptei ilicite, iar nicidecum această reparare nu poate constitui o sursă de dobândire a unor venituri suplimentare, în plus faţă de paguba suferită. În mod obişnuit, fapta ilicită, ca element al răspunderii civile delictuale, este definită ca fiind „orice faptă prin care, încălcându-se normele dreptului obiectiv, sunt cauzate prejudicii dreptului subiectiv aparţinând unei persoane”. Noţiunea de faptă ilicită este privită în practica judecătorească în mod extensiv, în sensul că se reţine răspunderea civilă

2

9

 

 

 

 

delictuală nu numai atunci când s-a adus atingere unui drept subiectiv - stricto sensu -, dar şi atunci când au fost prejudiciate anumite interese ale anumitor persoane.

Pentru a fi angajată răspunderea unei persoane în temeiul răspunderii civile delictuale, nu este suficient să existe, pur şi simplu, fără legătură între ele, o faptă ilicită şi un prejudiciu suferit de o altă persoană, ci este necesar ca între faptă şi prejudiciu să fie un raport de cauzalitate, în sensul că acea faptă a provocat acel prejudiciu. Pentru angajarea răspunderii civile delictuale este necesar să se stabilească, nu un raport de cauzalitate în general, ci raportul de cauzalitate specific dintre acţiunea sau inacţiunea omenească cu caracter ilicit şi prejudiciu, fără a ignora ori subaprecia cauzele de ordin fizic, biologic, medical, tehnic, etc., care pot să explice, sub aspectul cauzalităţii naturale, producerea unui anumit efect păgubitor. Determinarea raportului de cauzalitate este delicat de făcut, însă, aşa cum s-a arătat în doctrina de specialitate, cel mai bun sistem pentru determinarea acestui raport de cauzalitate este acela al cauzalităţii necesare . Acest sistem, al cauzalităţii necesare, porneşte de la definiţia categoriei de cauză, ca fiind acel fenomen care, precedând efectul, îl provoacă în mod necesar, putând fi considerate drept cauză a prejudiciului numai acele fapte care au o legătură absolut necesară cu efectul produs. Pentru ca răspunderea civilă delictuală a celui care a cauzat prejudiciul să fie angajată, nu este îndeajuns să fi existat o faptă ilicită aflată în raport de cauzalitate cu prejudiciul produs, ci este absolut necesar ca acea faptă să îi fie imputabilă autorului ei, adică autorul să fi avut o vină atunci când a săvârşit-o, să fi acţionat deci cu vinovăţie. Vinovăţia, aşa cum a fost definită în doctrina de specialitate reprezintă atitudinea psihică pe care autorul a avut-o la momentul săvârşirii faptei ilicite, sau, mai exact, la momentul imediat anterior săvârşirii acesteia, faţă de fapta şi urmările acesteia, ea presupunând ca antecedent un proces psihic complex, de conştiinţă şi de voinţă, proces care se sfârşeşte prin a se manifesta în exterior, a se obiectiva sub forma acţiunii ori inacţiunii ilicite. În plus, este necesar ca vinovăţia, în oricare din formele ei, intenţie directă sau indirectă, culpă directă ori indirectă, neglijenţă sau imprudenţă, ori „cea mai uşoară culpă”, să fie în corelaţie cu fapta ilicită şi cu raportul de cauzalitate. Aplicând, în concret, la cauza pendinte, condiţiile necesare angajării răspunderii civile delictuale, tribunalul constată că, în cauză, acestea au fost pe deplin dovedite. Astfel, prin publicarea articolelor la care am făcut trimitere la începutul prezentei analize şi perioada apreciabilă în care s-a realizat această expunere mediatică este evidentă intenţia de publicare a acestor informaţii, informaţii nefundamentate pe o bază factuală solidă, însă prejudiciabile pentru reclamantă, concluzia indenegabilă fiind aceea că reclamantei i-au fost încălcate drepturile personale nepatrimoniale fundamentale constând în: dreptul la onoare, demnitate şi reputaţie. De asemenea, reclamanta a suferit un evident prejudiciu moral, prejudiciu constând în lezarea onoarei, deteriorarea aparent iremediabilă a bunei sale reputaţii, atât în societate şi în profesie, cât şi în mediul familial şi în cercul de prieteni sau cunoscuţi. Nu este de ignorat, din punct de vedere al prejudiciului moral cauzat reclamantei, nici disconfortul psihic suferit de aceasta, concretizat în tulburarea liniştii sale sufleteşti şi mentale, a păcii interioare, în temerea reclamantei că modul în care va fi percepută imaginea sa de către toţi cei apropiaţi, precum şi de către opinia publică, va fi unul alterat şi deteriorat, greu de remediat, mai ales din pozitia de cadru didactic si formator de opinie.

Apoi, este de avut în vedere împrejurarea că imaginea reclamantei în societate, în familie, în mediul profesional, este compromisă în mod grav, poate chiar ireversibil. Astfel, doctrina de specialitate şi practica judiciară au statuat că aprecierea prejudiciului moral trebuie făcută in concreto, de la caz la caz, după următoarele criterii: importanţa valorii lezate pentru persoana vătămată, durata menţinerii consecinţelor vătămării pe plan psihic şi fizic, adică durata prejudiciului, intensitatea durerilor fizice şi psihice, repercusiunile prejudiciului pe plan social, profesional şi personal al victimei. Cu privire la acest prejudiciu moral, efectul negativ priveşte afectarea acelor atribute ale persoanei care

3

0

 

 

 

 

influenţează relaţiile sale sociale şi cele care se situează în domeniul afectiv al vieţii persoanei. Cu alte cuvinte, dauna morală constă în atingerea adusă acelor valori care definesc personalitatea umană şi se referă la existenţa fizică a omului, sănătatea şi integritatea corporală, la cinste, la demnitate, onoare, prestigiu profesional şi alte valori similare. Prejudiciul moral a fost definit în doctrina dreptului și în jurisprudență ca orice atingere adusă uneia dintre prerogativele care constituie atributul personalității umane și care se manifestă prin suferința fizică sau/și morală, pe care le resimte victima. Caracterul suferinţelor trebuie privit în legătură cu particularităţile individuale ale persoanei prejudiciate, suferințele morale (psihice) fiind frica, durerea, ruşinea, tristeţea, neliniştea, umilirea şi alte emoţii negative. În stabilirea existentei unui prejudiciu trebuie luat în calcul caracterul şi importanţa valorilor nepatrimoniale lezate, situaţia personală a victimei, ţinând cont de sexul și vârsta acesteia, mediul social din care victima face parte, educaţia, cultura, personalitatea şi psihologia victimei, circumstanţele săvârşirii faptei, statutul social, etc. Fiind vorba de lezarea unor valori fără conținut economic și de protejarea unor drepturi care intră, ca element al vieţii private, în sfera art. 1 (dreptul la viaţă) din Convenţia europeană, dar și de valori apărate de art. 22 din Constituție și art. 58 C.civ., existenţa prejudiciului este circumscrisă condiţiei aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă corespunzătoare a prejudiciului real şi efectiv produs victimei, privit prin prisma împrejurărilor anterior expuse.

Potrivit art. 252 C.civ. „orice persoană fizică are dreptul la ocrotirea valorilor intrinseci fiinţei umane, cum sunt viaţa, sănătatea, integritatea fizică şi psihică, demnitatea, intimitatea vieţii private, libertatea de conştiinţă, creaţia ştiinţifică, artistică, literară sau tehnică.”. Totodată, conform art. 70 C.civ., orice persoană are dreptul la liberă exprimare, exercitarea acestui drept neputând fi restrânsă decât în cazurile și limitele prevăzute la art.

7

5. Instanţa mai reţine că art. 72 alin. 1 C.civ. consacră dreptul oricărei persoane la

respectarea demnităţii sale, interzicând orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute de art. 75. Daunele morale se stabilesc în raport cu consecinţele negative suferite de victimă, importanţa valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecinţele vătămării, măsura în care victimei i-a fost afectată situaţia familială, profesională şi socială. În cuantificarea prejudiciului moral, aceste condiţii sunt subordonate condiţiei aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real şi efectiv produs reclamantului, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogăţire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale. Criteriul general constă în aceea că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporţionalitate cu atingerea adusă victimei, având în vedere gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea şi gravitatea atingerii aduse acestora. În situaţia daunelor morale, datorită naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exactă a acestora în bani nu este posibilă, întinderea despăgubirilor realizându-se prin raportare la elementele de fapt, apreciate în complexitatea lor. Astfel, raportându-ne la statuările doctrinare şi jurisprudenţiale anterior evocate, tribunalul conchide că, doar o reparatie pecuniara este de natura sa repare prejudiciul deja produs, astfel ca suma de 50.000 lei este apreciata ca fiind rezonabilă , in raport de cele mai sus expuse. Conform art. 253 cod civil cel care a suferit o atingere a unor asemenea drepturi va putea să ceară instanţei judecătoreşti să-l oblige pe autorul faptei săvârşite fără drept să îndeplinească orice măsuri socotite necesare, spre a se ajunge la restabilirea dreptului pretins. Ulterior constatării încălcării drepturilor nepatrimoniale ale reclamantei, respectiv, dreptul la onoare, demnitate şi reputaţie, se impune obligarea pârâtului, la incetarea actiunii prejudiabile pe viitor si la inlaturarea articolelor de pe blog si de pe pagina de internet, ambele măsuri fiind proporţionale şi rezonabile cu gravitatea daunei morale sau prejudiciului nepatrimonial.                                                                                                             31

 

 

 

 

Tribunalul a ajuns la o astfel de concluzie apreciind că, în speţă, publicarea hotărârii prin care s-a constatat încălcarea drepturilor nepatrimoniale ale reclamantului, respectiv, dreptul la onoare, demnitate şi reputaţie, pe blog si pe pagina de internet constituie o reparaţie eficientă şi suficientă, publicarea având o funcţie preventiv-educativă şi contribuie la delimitarea cu mai mare precizie a comportamentelor sancţionabile, care astfel se detaşează ca fapte determinate de încălcare a interdicţiei cu caracter general de a nu aduce atingeri unui anumit drept. In plus, se adaugă ca desi este adevărat că în cazul drepturilor personale nepatrimoniale aducerea la îndeplinire a obligaţiei de a repara prejudiciul - de a obliga persoana vinovată să înceteze orice acte de agresiune fizică ori morală care lezează respectivul drept personal nepatrimonial - nu se poate realiza printr-o constrângere fizică, întrucât într-o atare situaţie s-ar pune în joc libertatea persoanei autorului, nu este mai puţin adevărat că legea prevede un sistem aparte de realizare a constrângerii împotriva celui obligat la reparaţii. De aceea, dovedită fiind continuitatea faptelor reclamate si dupa inceperea procesului si pe parcursul procedurii judiciare, se va admite si acest petit si se va dispune in temeiul art. 253 alin.1 lit.b Cod civil, interzicerea publicării pe viitor a unor astfel de postări cu privire la reclamantă. De asemenea, se apreciaza ca doar prin incetarea totala si inlaturarea tuturor articolelor ce o vizeaza pe reclamanta se poate realiza o reparatie integrala a prejudiciului, urmând ca pârâtul să posteze pe cele două platforme online, prezenta sentinţă, la rămânerea definitivă.

PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII HOTĂRĂŞTE

Admite în parte acţiunea formulată de către reclamanta Popescu Luminiţa Georgeta, cu domiciliul în Tg-Jiu, str.23 August, nr.16, judeţul Gorj, şi cu domiciliul procesual ales la Universitatea Constantin Brâncuşi, cu sediul în Tg-Jiu, str.Tineretului, nr.4, et.3, judeţul Gorj, în contradictoriu cu pârâtul Gorun Adrian, cu domiciliul în Tg-Jiu, str.Dumbrava, nr.21 A, judeţul Gorj. Obligă pârâtul la plata sumei de 50.000 lei, cu titlu de daune morale. Dispune obligarea pârâtului la încetarea încălcării drepturilor nepatrimoniale ale reclamantei, prin îndepărtarea de pe blogul Viaţa Şcolii şi de pe pagina de Facebook Viaţa Şcolii-Blog, a articolelor ce o vizează pe reclamantă. În temeiul art. 253 alin.1 lit.b Cod civil, dispune interzicerea publicării pe viitor a unor astfel de postări cu privire la reclamantă. Obligă pârâtul să posteze pe cele două platforme online, prezenta sentinţă, la rămânerea definitivă.

Ia act că nu se solicită cheltuieli de judecată. Cu apel în 30 de zile de la comunicare.

Pronunţată prin punerea soluţiei la dispoziţia părţilor, prin grefă, azi, 09.05.2024.

                                                          
                                                                       Presedite,

                                                                  Daniela BOLOVAN                    

                                                                         Grefier,

         

                                                              Ludmila Maria BĂLĂŞOIU

                                                                                      
                  

Red.D.B./Thred.L.B./4 ex. 10 iulie 2024

                                                                                    32